Tu ce vrei să devii?

What-Do-You-Want-to-Be-When-You-Grow-Up

Mai țineți minte când eram mici, oamenii ne întrebau ce vrem să fim când vom fi mari? Răspunsurile erau diverse, de la medic, inginer, șofer, la afacerist, rock-star sau chiar pensionar (da, am auzit-o și pe asta). Răspundeam așa deoarece imaginația copilului nu cunoaște limite. Însă pe măsură ce creștem, oamenii ne spun că nu putem, că nu e posibil, să ne apucăm de ceva serios. Și așa visul fiecăruia murea pe zi ce trece. Vă sună cunoscut?

Dragă cititorule, eu vreau să îți zic doar un singur lucru. Adu-ți aminte cum visai când erai mic, și visează în continuare. Fă abstracție de tot ce zice lumea în jur. Nu îi judeca, deoarece ei zic asta pentru că nu și-au trăit visurile din copilărie. Însă tu nu trebuie să treci prin ce au trecut și ei. Se spune că un singur lucru nu ni-l putem alege, și anume părinții la naștere. În rest, avem libertate totală.

Aș vrea să îți împărtășesc un exercițiu simplu, în doar 3 pași, prin care ai putea să devi acea persoană pe care o dorești. Eu l-am făcut zilele trecute și am rămas plăcut surprins de puterea lui. Urmează cei 3 pași și viața ta s-ar putea să ia o nouă întorsătură:

  1. Relaxează-te. Pune-ți niște muzică ușoară, golește-ți mintea de tot ce te apasă și lasă-ți creativitatea să zburde.
  2. Răspunde-ți la întrebarea ”Ce îmi place să fac”. Scrie totul acolo, chiar dacă unele lucruri ți se par neimportante. Apoi, grupează-le pe categorii și scrie ce carieră se potrivește la fiecare. Mai scrie încă o dată până când ajungi la simplitate. Exemple de carieră: bucătar, șofer, antreprenor, coach, pilot.
  3. Răspunde-ți la întrebarea ”Cum îmi place să fiu, să mă simt”. Pune adjective cum ar fi apreciat, iubit, decis, respectuos, independent.

La sfârșit scrie ”Vreau să devin…” și pune ce ți-a ieșit la întrebarea 2. S-ar putea să fie un șoc, să ți se facă frică, dar să îți dorești al naibii de mult. Ca bonus, ai putea să scrii și cum anume te gândești să ajungi acolo unde îți dorești. Nu te speria, chiar dacă nu ai acum soluțiile, Universul ți le va da. Însă trebuie să fii deschis să vezi.

La mine a ieșit antreprenor, trainer motivațional, coach și scriitor. Și le simt al naibii de mult. La tine ce a ieșit, dragă cititor?

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Trebuie… mai bine Aleg

two-roads-diverge

”Aleg” sau ”Trebuie”? Două verbe care par destul de inofensive, dar cu o putere interioară extraordinară. Cel puțin unul dintre ele. Până recent nu mi-am pus întrebarea care este diferența dintre cele două, cu toate că am auzit că este mai sănătos să folosim verbul ”a alege”. O să vă spun în continuare și de ce cred eu că într-adevăr ”a alege” este mai sănătos și îți dă acea putere interioară.

Am fost crescuți că trebuie să mergem la o școală bună, trebuie să mergem la o facultate bună, trebuie să învățăm ca să luăm note mari, apoi eventual trebuie să mai facem și un master și bineînțeles că trebuie să ne angajăm deoarece trebuie să avem din ce trăi, din ce să ne plătim facturile, etc. Cu prima și ultima parte din acea frază sunt de acord, dar cu partea începând de la facultate până la angajare am o altă părere. Înainte să continui, aș dori să vă spun că nu sunt împotriva facultății sau a angajării, ci doar am și alte opțiuni. Întrebarea mea este următoarea: de ce să nu înlocuim în acea frază verbul ”trebuie să” cu ”aleg să”?

Consider că ”trebuie să” ne trece deja pe mod automat. Facem lucrurile pentru că așa vedem în jur și pentru că așa am fost educați. În schimb, ”aleg să” ne pune deja într-o altă postură. Iar acea putere interioară pe care ne-o oferă se numește încrederea în sine și implicit stima de sine. Din moment ce aleg să fac ceva, capacitatea de a-l face îmi crește încrederea în mine. Se poate foarte bine spune că aleg să mă duc la servici pentru că vreau să am din ce trăi. Așa deja ai descoperit ”de ce”-ul pentru a merge la servici și deodată stima de sine a crescut. Dacă doar trebuie să te duci la servici, o faci automat așa cum o face marea majoritate a oamenilor.

Cum ar fi ca data viitoare când folosești cuvântul ”trebuie”, să îl înlocuiești cu ”aleg”? Ce postură vei avea, ce gânduri vei avea? Îți garantez că unele foarte sănătoase. Am început să folosesc de fiecare dată ”a alege”, chiar dacă lucrurile respective cumva trebuie făcute. Dar crede-mă, că la nivel de gând, are o putere incredibilă.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Pasiune sau plăcere?

Follow-your-Passion

De fiecare dată când întâlnesc oameni noi, inevitabil se ajunge și la întrebarea ”tu cu ce te ocupi?”. Este normal să punem această întrebare, că doar dorim să aflăm și ce anume face persoana respectivă. De foarte multe ori aud de la persoana cu care vorbesc că îi place ceea ce face, mă refer aici la locul de muncă sau orice altă activitate pe care o are. Dar rareori am auzit pe cineva spunând că este pasionat de ceea ce face. Întrebarea mea este: de ce să nu facem ceva care ne pasionează?

Eu cred foarte mult că în viața este bine să facem ceea ce ne pasionează, nu neapărat ceea ce ne place. Iar asta cumva ar însemna să ne urmăm visul. Să vă zic o mică povestioară. Am terminat Politehnica, calculatoare cu predare în limba franceză. Doar că în anul 3 de facultate am intrat în ASAFF, unde mi-am descoperit pasiunea, aceea de a lucra cu oamenii. Îmi place în continuare programarea, dar pasiunea mea sunt oamenii. Și voi face întotdeauna ceea ce mă pasionează. Asta consider eu că este diferența între a face un lucru pentru că îți place și a face un lucru pentru că te pasionează.

Tu faci ceea ce te pasionează? Dacă da, felicitări pentru că ai ales această cale 🙂 Dacă nu, îți voi lăsa două întrebari care s-ar putea să te ajute:

  1. Seara când te culci, abia aștepți să te trezești ca să te apuci de activitatea ta?
  2. Când pleci de la acea activitate, chiar dacă te simți obosit, ai în tine o energie și vrei să mai continui încă 2-3 ore?

Cum ar fi ca răspunsul la ambele întrebări să fie ”da”? Cum ar arăta viața ta? Am făcut și lucruri care îmi plăceau, dar și lucruri de care eram pasionat. Și crede-mă, te simți mult mai bine dacă faci ceea ce te pasionează.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Viața ca un sport

Behrend-Track-main-resized

Ieri pentru prima dată în 2 ani am fost la alergat. A fost o experiență foarte plăcută, mi-am amintit de perioada când făceam sport de cel puțin 3-4 ori pe săptămână. Mă simțeam excelent în acea perioadă, dar cumva cu timpul am început să neglijez acest aspect din viața mea și am uitat de sport. De aceea m-am hotărât ca de astăzi să încep ușor ușor să readuc sportul în viața mea. Dar mai important de atât este cum m-am simțit astăzi pe pista de alergat și cum am ajuns la concluzia că viața este ca un sport. Pentru asta dă-mi voie să îți zic o mică povestioară.

Am ajuns la pista de alergat, mi-am făcut încălzirea și m-am pus pe alergat. Primii pași au fost enorm de grei deoarece nu mai aveam deloc condiție fizică. Dar am continuat, iar pe măsură ce alergam mai mult, devenea mai ușor. Corpul meu a început să se obișnuiască cu ritmul. Am făcut 3 ture, iar apoi am făcut o pauză ca să îmi revin. Am început din nou, câte două ture. Deja pe la a cincea tură nu prea mai puteam, iar cel mai confortabil ar fi fost să mă opresc. În acel moment mi-am amintit de perioada când jucam tenis și de momentele dificile din timpul meciurilor. Sunt momente în care vezi că adversarul tău e mai bun ca tine, momente în care ajungi la puncte extrem de importante. Și atunci îți spui ”să mai continui punctul ăsta sau să renunț?”. Evident că cel mai confortabil este să te lași, pentru că vei reveni în game-ul următor. Dar dacă nu ai făcut-o în ăsta, cum ai putea să o faci în următorul? Bineînțeles că se poate, doar că ai nevoie de o pregătire mentală extraordinar de bună. În momentele acelea grele, sunt sigur că foarte mulți se compară cu adversarul lor. Dar cum ar fi dacă ai face abstracție de acea persoană și te-ai gândi că singurul adversar cu care trebuie să te compari ești chiar tu?

Această întrebare mi-am pus-o și eu astăzi când simțeam că nu mai pot. ”Asta este cea mai bună versiune a mea?”, ”Doar de atât sunt în stare?”, acestea sunt întrebările pe care mi le-am pus astăzi la alergat. Am observat că au fost de ajutor, dar pentru scurt timp. Apoi m-am uitat la punctul de final unde mă opream și mi-am spus: ”dacă acolo ar fi visul meu, ce aș face? M-aș opri sau aș continua să alerg?”. Acest gând împreună cu visul meu vizualizat acolo s-au transformat într-o motivație pe termen lung, așa că am putut să termin acea tură. La final m-am gândit, oare nu este și viața ca un sport?

Cu toții avem momente grele și momente mai puțin grele. Dar oare cum alegem să acționăm în acele momente grele? Renunțăm, ne dăm bătuți sau continuăm să mai alergăm puțin până îl depășim? Care ne este motivația care ne face să nu renunțăm? Întotdeauna compară-te cu tine și niciodată cu cel de lângă. Dacă vezi că este mai bun ca tine, iar asta o vezi prin rezultate, du-te și întreabă-l cum a făcut asta. Singura persoană cu care ești în competiție ești tu. Tu ce ai face ca să nu renunți?

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Care este visul tău?

Dreams Road Sign

”Chiar așa, care este? Fiecare dintre noi are un vis. Visul unui om este dorința aceea puternică de a realiza ceva în viață. Este dorința care îl face să se dea jos din pat și să treacă la acțiune. Bineînțeles că visul este ceva pe termen lung, așa că este foarte important ca ceea ce facem în momentul de față să se afle pe drumul de a ne atinge visul. Dacă nu suntem pe drumul acela, Universul va face în așa fel încât să fim. Trebuie doar să știm care ne este visul, să ne dorim cu adevărat asta și să avem răbdare.”

Titlul și primul paragraf fac parte dintr-un articol mai vechi pe care l-am publicat pe acest blog. Deoarece zilnic întâlnesc oameni noi, cu unii dintre ei vorbesc și despre visul fiecăruia. Unii l-au descoperit, alții încă nu. Dar când vine vorba de realizarea lui, cei mai mulți zic ”poate în viitor o să îl realizez”, ”cam ăsta este visul meu, dar mai este până atunci”, ”mi-ar plăcea foarte mult, dar nu știu dacă îl voi realiza”. Întrebarea mea este: până când mai ai de gând să îți amâni visul?

Este destul de simplu să îți afli visul. Tocmai pentru că este atât de simplu, mulți ori nu îl știu, ori îl complică și nu mai fac nimic. Dacă încă nu ți l-ai aflat, poate următoarele întrebări te vor ajuta:

  • Ce îți place să faci acum? Aici pot fi pasiuni, hobby-uri, activități care îți aduc plăcere. Pot fi lucruri chiar foarte banale, cum ar fi cântatul, gătitul, călătoritul, sportul, vorbitul cu oamenii, absolut orice. Când vine vorba despre ceea ce îți place să faci, nu te limita. Doar mintea ta te limitează pentru că nu îi place să se provoace. Acea pasiune a ta împreună cu ceea ce faci cel mai bine sau îți vine să faci natural pot duce către visul tău.
  • Dacă ai avea toți banii și resursele din lume, ți-ai îndeplini visul? Eu sunt sigur că răspunsul este da. Atunci probabil întrebarea mai bună ar fi: ce poți face începând de acum pentru a dispune de banii și resursele necesare pentru a-ți îndeplini visul? A doua întrebare este una care duce spre soluții și pune creierul să gândească. Prima se limitează doar la ”da” sau ”nu”. Tu alegi la care vrei să răspunzi.
  • Ceea ce faci acum se află pe drumul de a-ți atinge visul? Această frază, acum sub formă de întrebare, se găsește și în primul paragraf al acestui articol. Este important ca ceea ce facem acum să fie pe acel drum, deoarece căpătăm acele resurse, abilități de a ne îndeplini visul. Dacă nu suntem pe drumul acela, Universul va face în așa fel încât să fim. Trebuie doar să știm care ne este visul, să ne dorim cu adevărat asta și să avem răbdare.

Cum ar fi dacă zilnic ai lucra pentru visul tău? Cum te-ai simți în fiecare zi? Visul meu este de a schimba destinele la cât mai mulți tineri din România. Al tău care este?

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Eu nu mă gândesc. Eu sunt.

6356921057311946261220011642_Who Am I

Săptămâna trecută am fost la un atelier al Universității Alternative despre stilul personal de leadership. Tot atelierul s-a bazat pe întrebarea ”cine ești tu”. Câteva zile mai târziu am prins la televizor ultimele minute ale unui dialog între o reporteriță și Oana Pellea. Dialogul, care din punctul meu de vedere a răspuns perfect la întrebarea atelierului, a sunat așa:

”- Oana Pellea: Frumușel… La ce te gândești?

– Reporteriță: La mama ta.

– Oana Pellea: Eu nu mă gândesc. Eu sunt.”

Sună puțin ciudat să răspunzi ”eu sunt”, nu-i așa? Mulți dintre noi când răspundem la întrebarea ”cine ești tu”, începem să ne descriem. ”Numele meu este Adrian Teodorescu, am 23 de ani, absolvent al Universității Politehnica București, FILS calculatoare cu predare în limba franceza, membru al departamentului de HR în ASAFF, student în anul 2 la Universitatea Alternativă și antreprenor. Ca hobby-uri am tenisul și chitara; fac tenis de la vârsta de 12 ani și chitară de la 21 ani.” Cam așa arată o descriere pe care eu o folosesc și foarte mulți dintre noi o folosim atunci când ne prezentăm cuiva sau răspundem la acea întrebare.

Nu zic să nu mai folosim această metodă. Ea ne ajută pentru a avea un punct de plecare într-o discuție sau a descoperi lucruri comune între oameni. Ce vreau să zic în schimb este să nu ne limităm doar la cum ne descriem. Să spunem că fiecare dintre noi este o pizza. Iar feliile ei sunt acele descrieri pe care noi ni le facem: student, angajat, voluntar, antreprenor, etc. Poate că la unele felii încă nu am ajuns, dar cu siguranță o vom face atunci când va fi necesar. Doar pentru că nu am ajuns la ele, nu înseamnă că ele nu fac parte din pizza. Așa că de ce să te limitezi doar la anumite felii, când tu de fapt ești toată pizza? Fiecare dintre noi are toate resursele pe care acest Univers ni le poate oferi, fie că ne dăm seama, fie că nu.

Cum ar fi dacă ai conștientiza că ai în tine toate resursele de care ai nevoie? Trebuie doar să le ceri, iar Universul ți le va da. Ce crezi că se va întâmpla dacă nu te vei limita doar la feliile de pizza pe care le cunoști? O pizza nu are doar 2-3 felii, ea are toate feliile. Ea este tot. Tu cine ești?

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Top 5 întrebări

top_5_books

Fiind o persoană care consideră că misiunea mea pe această lume este să ajut oamenii să ”vadă”, pun destul de multe întrebări. Acestea pot fi de orice fel, dar sunt câteva care eu consider că sunt destul de puternice. Stăteam și mă gândeam care ar fi acelea, așa că mai jos este o listă cu ele, detaliate fiecare în parte. Ordinea este aleatoare, le consider pe toate la fel de importante.

1. Cum ar fi dacă?

Aceasta o consider una dintre cele mai puternice întrebări orientată spre soluții. Nu oferă neapărat soluția, dar oferă un punct de plecare către găsirea soluției. Totodată, îți poate schimba perspectiva asupra unei situații, îți poate da curaj, te poate motiva foarte mult sau poți găsi în tine anumite resurse de care nu erai conștient. Dar probabil cel mai important lucru este că îi poți ajuta pe ceilalți să găsească răspunsuri la care ei nu s-ar fi gândit.

2. Dacă aceasta ar fi ultima lună din viața ta și ar trebui să lași ceva pe această lume, ce ai face?

Această întrebare am auzit-o la un eveniment de dezvoltare personală, financiară și de business. Mi s-a părut destul de puternică, așa că am scris-o la mine pe Facebook. Am rămas surprins plăcut când am primit răspunsuri la ea, inclusiv al unei prietene care a scris la ea pe Facebook răspunsul ei. Găsește-ți răspunsul la această întrebare, puneți-o în fiecare dimineață când te trezești și sunt șanse mari ca o simplă întrebare să te umple de energie pentru toată ziua. Totodată, dacă te afli într-un moment demotivant, această întrebare ar putea fi pentru tine o resursă de a te motiva din nou.

3. La ce ești dispus să renunți ca să ai succes?

Nu este ușor să răspunzi la o astfel de întrebare. Este o întrebare la care toți își pot răspunde, dar puțini aleg să o facă. Iar asta face diferența dintre eșec și succes. Fie că este vorba despre proiectul la care lucrezi sau despre afacerea ta, va veni vremea în care ajungi în punctul de a renunța sau de a continua. Alegerea este a ta, dar dacă răspunzi la această întrebare, îți vei conștientiza acel sistem propriu de reziliență care te va ajuta să continui.

4. Care este visul tău?

Chiar așa, care este? Fiecare dintre noi are un vis, unii l-au descoperit, alții încă nu. Visul unui om este dorința aceea puternică de a realiza ceva în viață. Este dorința care îl face să se dea jos din pat și să treacă la acțiune. Bineînțeles că visul este ceva pe termen lung, așa că este foarte important ca ceea ce facem în momentul de față să se afle pe drumul de a ne atinge visul. Dacă nu suntem pe drumul acela, Universul va face în așa fel încât să fim. Trebuie doar să știm care ne este visul, să ne dorim cu adevărat asta și să avem răbdare.

5. Ce lucru ți-a plăcut azi cel mai mult?

Îmi amintesc că această întrebare am primit-o de la o prietenă dragă mie, Angelica. Era vreo 11 seara, tocmai ajunsesem acasă, i-am dat un mesaj legat de un eveniment, iar în răspunsul ei se afla și acea întrebare. Mi-a plăcut foarte mult, deoarece m-a trimis într-un moment de reflecție la ceea ce am făcut în ziua respectivă. Te poate ajuta mult întrebarea, te face să vezi lucrurile pentru care ai fost recunoscător in acea zi. Noi tindem să ne amintim mai mult lucrurile neplăcute, e genetic. Dar văzând totuși că ni se întâmplă și lucruri frumoase, e plăcut să te culci cu un astfel de sentiment. Dacă ai avut și o zi proastă, această întrebare îți poate readuce zâmbetul pe buze. Să credem că avem zile proaste este doar o proiecție a minții, sigur putem extrage ceva frumos din fiecare experiență. Trebuie doar să privim situația din mai multe unghiuri.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!