Puterea unei decizii

decision

Deoarece tocmai a început noul an, m-am gândit să scriu un articol despre cât de important este să luăm decizii acum, la început de an. Probabil că mulți dintre noi ne-am scris deja ce vrem să realizăm în 2016, pe orice plan. Însă mă întreb câți dintre noi ne vom ține de ceea ce am scris? Sau mai simplu zis: tu ai luat decizia pentru anul 2016?

Este important ca această decizie să fie luată în primele două zile. De ce? Deoarece acum avem energia cu care am scris ceea ce vrem să realizăm în 2016. Puterea unei decizii este fenomenală. Declanșează un efect de domino absolut incredibil, pe care nimeni nu îl poate prezice. Privește numai câte lucruri mari s-au realizat datorită unei singure decizii. Mark Zuckerberg a decis să pornească un mic site de socializare într-un campus, ceea ce a dus la binecunoscutul Facebook. Bill Gates a decis să facă primul calculator din lume, ceea ce a dus la sistemul de operare Microsoft. Enzo Ferrari a vrut să facă cele mai rapide mașini de circuit, ceea ce a dus la renumita marcă Ferrari. Oare ce s-ar fi întâmplat dacă ei nu luau aceste decizii? Cu siguranță nu am mai fi avut câteva dintre cele mai folosite lucruri din ziua de azi. Le-a fost ușor? Cu siguranță nu. Știau ce se va întâmpla? Cu siguranță nu. Însă a meritat să își ia angajamentul? Cu siguranță da.

Cum ar fi dacă și tu, dragă cititorule, ți-ai lua angajamentul să duci la bun sfârșit ceea ce ți-ai propus să realizezi în 2016? Sunt absolut sigur că peste un an, uitându-te în urmă, vei spune că a meritat.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

 

Trebuie… mai bine Aleg

two-roads-diverge

”Aleg” sau ”Trebuie”? Două verbe care par destul de inofensive, dar cu o putere interioară extraordinară. Cel puțin unul dintre ele. Până recent nu mi-am pus întrebarea care este diferența dintre cele două, cu toate că am auzit că este mai sănătos să folosim verbul ”a alege”. O să vă spun în continuare și de ce cred eu că într-adevăr ”a alege” este mai sănătos și îți dă acea putere interioară.

Am fost crescuți că trebuie să mergem la o școală bună, trebuie să mergem la o facultate bună, trebuie să învățăm ca să luăm note mari, apoi eventual trebuie să mai facem și un master și bineînțeles că trebuie să ne angajăm deoarece trebuie să avem din ce trăi, din ce să ne plătim facturile, etc. Cu prima și ultima parte din acea frază sunt de acord, dar cu partea începând de la facultate până la angajare am o altă părere. Înainte să continui, aș dori să vă spun că nu sunt împotriva facultății sau a angajării, ci doar am și alte opțiuni. Întrebarea mea este următoarea: de ce să nu înlocuim în acea frază verbul ”trebuie să” cu ”aleg să”?

Consider că ”trebuie să” ne trece deja pe mod automat. Facem lucrurile pentru că așa vedem în jur și pentru că așa am fost educați. În schimb, ”aleg să” ne pune deja într-o altă postură. Iar acea putere interioară pe care ne-o oferă se numește încrederea în sine și implicit stima de sine. Din moment ce aleg să fac ceva, capacitatea de a-l face îmi crește încrederea în mine. Se poate foarte bine spune că aleg să mă duc la servici pentru că vreau să am din ce trăi. Așa deja ai descoperit ”de ce”-ul pentru a merge la servici și deodată stima de sine a crescut. Dacă doar trebuie să te duci la servici, o faci automat așa cum o face marea majoritate a oamenilor.

Cum ar fi ca data viitoare când folosești cuvântul ”trebuie”, să îl înlocuiești cu ”aleg”? Ce postură vei avea, ce gânduri vei avea? Îți garantez că unele foarte sănătoase. Am început să folosesc de fiecare dată ”a alege”, chiar dacă lucrurile respective cumva trebuie făcute. Dar crede-mă, că la nivel de gând, are o putere incredibilă.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Pasiune sau plăcere?

Follow-your-Passion

De fiecare dată când întâlnesc oameni noi, inevitabil se ajunge și la întrebarea ”tu cu ce te ocupi?”. Este normal să punem această întrebare, că doar dorim să aflăm și ce anume face persoana respectivă. De foarte multe ori aud de la persoana cu care vorbesc că îi place ceea ce face, mă refer aici la locul de muncă sau orice altă activitate pe care o are. Dar rareori am auzit pe cineva spunând că este pasionat de ceea ce face. Întrebarea mea este: de ce să nu facem ceva care ne pasionează?

Eu cred foarte mult că în viața este bine să facem ceea ce ne pasionează, nu neapărat ceea ce ne place. Iar asta cumva ar însemna să ne urmăm visul. Să vă zic o mică povestioară. Am terminat Politehnica, calculatoare cu predare în limba franceză. Doar că în anul 3 de facultate am intrat în ASAFF, unde mi-am descoperit pasiunea, aceea de a lucra cu oamenii. Îmi place în continuare programarea, dar pasiunea mea sunt oamenii. Și voi face întotdeauna ceea ce mă pasionează. Asta consider eu că este diferența între a face un lucru pentru că îți place și a face un lucru pentru că te pasionează.

Tu faci ceea ce te pasionează? Dacă da, felicitări pentru că ai ales această cale 🙂 Dacă nu, îți voi lăsa două întrebari care s-ar putea să te ajute:

  1. Seara când te culci, abia aștepți să te trezești ca să te apuci de activitatea ta?
  2. Când pleci de la acea activitate, chiar dacă te simți obosit, ai în tine o energie și vrei să mai continui încă 2-3 ore?

Cum ar fi ca răspunsul la ambele întrebări să fie ”da”? Cum ar arăta viața ta? Am făcut și lucruri care îmi plăceau, dar și lucruri de care eram pasionat. Și crede-mă, te simți mult mai bine dacă faci ceea ce te pasionează.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Focus pe plusuri sau pe minusuri

Focus

Astăzi am avut o discuție foarte mișto pe dezvoltare personală cu o prietenă, în care am vorbit că oamenii în general se focusează mai mult pe minusurile lor decât pe plusurile lor. S-ar putea ca acesta să fie un articol mai scurt, aș vrea să punctez cât mai scurt și la obiect credința mea despre acest lucru.

Am observat și eu că în general noi ne centrăm atenția mai mult asupra a ceea ce știm mai puțin să facem, decât asupra a ceea ce știm să facem. Persoana pe care am observat-o că făcea cel mai des asta eram chiar eu. Întotdeauna mă focusam mai mult asupra a ceea ce nu îmi ieșea așa de bine. De ce? Pentru că este normal, deoarece vrem să ne îmbunătățim și să creștem zilnic. Sunt de acord cu asta. Dar cum ar fi să îmbunătățim ceea ce știm să facem?

Din punctul meu de vedere, este mult mai benefic pentru noi să ne dezvoltăm abilitățile la care suntem buni. Să devenim maeștri ale acelor abilități. Nu consider că trebuie să le știm pe toate la același nivel; consider că este important să știm ceva din fiecare, dar la 2-3 abilități să fim maeștri. Am practicat tenisul 10 ani de zile. Iar în toți acești 10 ani mi-am dezvoltat mult mai mult lovitura de dreaptă decât celelalte. De ce? Pentru că atunci când eram la același nivel cu toate loviturile, cea de dreaptă o simțeam mult mai bine decât pe restul. Așa că mi-am dezvoltat-o pe aceasta până a ajuns la nivelul de măiestrie.

Cum ar fi dacă de acum în colo ne-am dezvolta până la maxim plusurile și ne-am concentra mai puțin pe minusuri? Nu zic să renunțăm de tot la minusuri, pentru că ne ajută să creștem. Dar să nu facem ceva prioritar din ele. Și mai este de preferat ca acele abilități cumva să ne vină și natural. Visul meu este să dezvolt cât mai mulți tineri în România, iar pentru asta îmi voi duce la nivelul de măiestrie 2-3 abilități. Tu câte abilități îți dorești să îți dezvolți la maxim?

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

“Nu cred că am timp sau bani” – veșnica scuză

How-to-avoid-making-excuses-1020x510

Un articol pe care voiam să îl scriu de ceva vreme, doar că nu îmi era foarte clar ceea ce am de zis. Este posibil să fiu puțin dur la acest articol, sau poate puțin realist. S-ar putea ca multe persoane să nu fie de acord cu ce voi scrie în continuare, tocmai de aceea în primul articol am zis că aici îmi exprim opinia mea și sunt de acord ca tu să crezi sau nu ceea ce vei citi.

Întâlnesc aproape zilnic oameni noi care atunci când află ceva nou spun ”nu cred că am timp” sau ”nu prea am bani”. Eu personal cred că asta nu există. Sunt doar niște obiecții, de obicei vin la pachet, care maschează frici. Frica de a risca, frica de a ieși din zona de confort, frica de a încerca ceva nou, frica de eșec (probabil aceasta domină cel mai mult). Pe scurt, neîncrederea în sine. Înainte să trec mai departe și să le iau pe fiecare în parte, vreau să precizez un lucru. Am întâlnit și persoane care îmi spun foarte clar domeniul lor de dezvoltare, că se axează pe acel ceva și știu despre ei foarte bine acest lucru. Atunci sunt de acord să aud ”nu am timp”. Tocmai de aceea titlul articolului este ”nu cred că am timp”.

Să le luăm pe rând. Nu există ”nu cred că am timp”. De fapt este vorba de priorități. Cu toții avem 24 de ore, unii le folosim eficient, alții nu. Poate ai alte priorități în momentul acesta sau poate nu îți dai seama că este prioritar deoarece nu știi ce este prioritar pentru tine. Dacă nu ar mai exista una dintre acele frici, ai avea timp. Apoi vine cealaltă obiecție, și anume ”nu prea am bani”. Nici asta nu există, în spatele ei se află altceva. Dacă îți dorești ceva cu adevărat, vei găsi soluții întotdeauna. Atunci când ne este frică, mintea noastră este înțețoșată. Dar când eliminăm frica, mintea noastră devine limpede și ne poate oferi câteva soluții foarte creative, chiar dacă este vorba de a face rost de bani.

Cum ar fi ca data viitoare când te gândești că nu prea ai bani sau timp, să te gândești ”dacă aș avea timpul necesar și banii necesari, aș începe această activitate nouă”? Dacă doar ai simțit că într-adevăr dorești să faci acea activitate, vei găsi timp și vei face rost și de bani dacă este cazul. S-ar putea să nu fie vina ta dacă acum nu ai timpul sau banii necesari, dar cu siguranță peste 6 luni va fi vina ta dacă nu ii vei avea.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

A încerca sau a face

try-not-do-or-do-not-there-is-no-try-31

În ultima vreme, am început să cunosc aproape în fiecare seară oameni noi, în special tineri. Tineri cărora le văd în interior acea dorință de a vrea mai mult, de a se autodepăși zilnic. Doar că există o provocare pe care foarte mulți dintre noi cei tineri o avem, și anume încrederea în noi. Și eu o am și zilnic fac acțiuni mici care să îmi crească încrederea în mine pe termen lung. Iar pentru că nu avem încredere așa mare în noi, aproape de fiecare dată când trebuie să facem ceva, spunem ”o să încerc să fac asta”.

Vă dau un sfat care pe mine m-a ajutat. Nu mai încercați. Faceți acel ceva. Este foarte simplu, dar foarte greu în același timp. Este simplu până când îl conștientizați. Și eu mai am de lucrat la asta, dar de fiecare dată când trebuie să fac ceva, nu mă mai gândesc la a încerca să îl fac, ci îl fac. Dacă pleci cu gândul că vei încerca, sunt șanse mari să eșuezi. De ce? Pentru că îți vin în minte acele întrebări ”dar dacă, dar ce va zice, dar ce voi răspunde”. În schimb când faci ceva, toate aceste întrebări vor trece de la timpul viitor la prezent. Și se vor transforma inconștient în ”ce zice acum, ce îi răspund”. Iar în momentul acela, nu vei mai avea timp de a te gândi la ce îi vei răspunde, ci la ce îi răspunzi, deoarece ești deja pus în fața faptului.

Imaginează-ți că un băiat și o fată sunt la o întâlnire. La final, băiatul conduce fata acasă, iar aceasta îi spune ”nu vrei să vii înăuntru?”. Credeți că băiatul îi va răspunde ”o să încerc să vin”? Normal că nu va încerca, ci o va face (sau nu 🙂 ). Exact la fel este în orice situație, o facem pur și simplu, nu încercăm. Asta deoarece sunt decizii pe care le luăm cu sufletul.

Cum ar fi ca data viitoare când ai de făcut ceva, să nu mai încerci? Să îl faci pur și simplu. Începe să faci acel lucru chiar dacă nu știi cum, iar pe parcurs vei învăța cum să îl faci. O să vă las la final cu un scurt video din Star Wars, cu replica următoare: ”Do, or do not. There is no try”.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Viața ca un sport

Behrend-Track-main-resized

Ieri pentru prima dată în 2 ani am fost la alergat. A fost o experiență foarte plăcută, mi-am amintit de perioada când făceam sport de cel puțin 3-4 ori pe săptămână. Mă simțeam excelent în acea perioadă, dar cumva cu timpul am început să neglijez acest aspect din viața mea și am uitat de sport. De aceea m-am hotărât ca de astăzi să încep ușor ușor să readuc sportul în viața mea. Dar mai important de atât este cum m-am simțit astăzi pe pista de alergat și cum am ajuns la concluzia că viața este ca un sport. Pentru asta dă-mi voie să îți zic o mică povestioară.

Am ajuns la pista de alergat, mi-am făcut încălzirea și m-am pus pe alergat. Primii pași au fost enorm de grei deoarece nu mai aveam deloc condiție fizică. Dar am continuat, iar pe măsură ce alergam mai mult, devenea mai ușor. Corpul meu a început să se obișnuiască cu ritmul. Am făcut 3 ture, iar apoi am făcut o pauză ca să îmi revin. Am început din nou, câte două ture. Deja pe la a cincea tură nu prea mai puteam, iar cel mai confortabil ar fi fost să mă opresc. În acel moment mi-am amintit de perioada când jucam tenis și de momentele dificile din timpul meciurilor. Sunt momente în care vezi că adversarul tău e mai bun ca tine, momente în care ajungi la puncte extrem de importante. Și atunci îți spui ”să mai continui punctul ăsta sau să renunț?”. Evident că cel mai confortabil este să te lași, pentru că vei reveni în game-ul următor. Dar dacă nu ai făcut-o în ăsta, cum ai putea să o faci în următorul? Bineînțeles că se poate, doar că ai nevoie de o pregătire mentală extraordinar de bună. În momentele acelea grele, sunt sigur că foarte mulți se compară cu adversarul lor. Dar cum ar fi dacă ai face abstracție de acea persoană și te-ai gândi că singurul adversar cu care trebuie să te compari ești chiar tu?

Această întrebare mi-am pus-o și eu astăzi când simțeam că nu mai pot. ”Asta este cea mai bună versiune a mea?”, ”Doar de atât sunt în stare?”, acestea sunt întrebările pe care mi le-am pus astăzi la alergat. Am observat că au fost de ajutor, dar pentru scurt timp. Apoi m-am uitat la punctul de final unde mă opream și mi-am spus: ”dacă acolo ar fi visul meu, ce aș face? M-aș opri sau aș continua să alerg?”. Acest gând împreună cu visul meu vizualizat acolo s-au transformat într-o motivație pe termen lung, așa că am putut să termin acea tură. La final m-am gândit, oare nu este și viața ca un sport?

Cu toții avem momente grele și momente mai puțin grele. Dar oare cum alegem să acționăm în acele momente grele? Renunțăm, ne dăm bătuți sau continuăm să mai alergăm puțin până îl depășim? Care ne este motivația care ne face să nu renunțăm? Întotdeauna compară-te cu tine și niciodată cu cel de lângă. Dacă vezi că este mai bun ca tine, iar asta o vezi prin rezultate, du-te și întreabă-l cum a făcut asta. Singura persoană cu care ești în competiție ești tu. Tu ce ai face ca să nu renunți?

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Care este visul tău?

Dreams Road Sign

”Chiar așa, care este? Fiecare dintre noi are un vis. Visul unui om este dorința aceea puternică de a realiza ceva în viață. Este dorința care îl face să se dea jos din pat și să treacă la acțiune. Bineînțeles că visul este ceva pe termen lung, așa că este foarte important ca ceea ce facem în momentul de față să se afle pe drumul de a ne atinge visul. Dacă nu suntem pe drumul acela, Universul va face în așa fel încât să fim. Trebuie doar să știm care ne este visul, să ne dorim cu adevărat asta și să avem răbdare.”

Titlul și primul paragraf fac parte dintr-un articol mai vechi pe care l-am publicat pe acest blog. Deoarece zilnic întâlnesc oameni noi, cu unii dintre ei vorbesc și despre visul fiecăruia. Unii l-au descoperit, alții încă nu. Dar când vine vorba de realizarea lui, cei mai mulți zic ”poate în viitor o să îl realizez”, ”cam ăsta este visul meu, dar mai este până atunci”, ”mi-ar plăcea foarte mult, dar nu știu dacă îl voi realiza”. Întrebarea mea este: până când mai ai de gând să îți amâni visul?

Este destul de simplu să îți afli visul. Tocmai pentru că este atât de simplu, mulți ori nu îl știu, ori îl complică și nu mai fac nimic. Dacă încă nu ți l-ai aflat, poate următoarele întrebări te vor ajuta:

  • Ce îți place să faci acum? Aici pot fi pasiuni, hobby-uri, activități care îți aduc plăcere. Pot fi lucruri chiar foarte banale, cum ar fi cântatul, gătitul, călătoritul, sportul, vorbitul cu oamenii, absolut orice. Când vine vorba despre ceea ce îți place să faci, nu te limita. Doar mintea ta te limitează pentru că nu îi place să se provoace. Acea pasiune a ta împreună cu ceea ce faci cel mai bine sau îți vine să faci natural pot duce către visul tău.
  • Dacă ai avea toți banii și resursele din lume, ți-ai îndeplini visul? Eu sunt sigur că răspunsul este da. Atunci probabil întrebarea mai bună ar fi: ce poți face începând de acum pentru a dispune de banii și resursele necesare pentru a-ți îndeplini visul? A doua întrebare este una care duce spre soluții și pune creierul să gândească. Prima se limitează doar la ”da” sau ”nu”. Tu alegi la care vrei să răspunzi.
  • Ceea ce faci acum se află pe drumul de a-ți atinge visul? Această frază, acum sub formă de întrebare, se găsește și în primul paragraf al acestui articol. Este important ca ceea ce facem acum să fie pe acel drum, deoarece căpătăm acele resurse, abilități de a ne îndeplini visul. Dacă nu suntem pe drumul acela, Universul va face în așa fel încât să fim. Trebuie doar să știm care ne este visul, să ne dorim cu adevărat asta și să avem răbdare.

Cum ar fi dacă zilnic ai lucra pentru visul tău? Cum te-ai simți în fiecare zi? Visul meu este de a schimba destinele la cât mai mulți tineri din România. Al tău care este?

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

A fi, a face, a avea

quotivee_1680x1050_0000s_0000_Layer-4

În ultima vreme, am început să conștientizez destul de mult acest pricipiu. Prima dată când am auzit de el, a fost într-o carte intitulată ”Secretele minții de milionar” de T. Harv Eker. Recomand această carte tuturor deoarce pe mine m-a ajutat să văd altfel lucrurile, este o carte care te ajută să gândești într-un alt mod.

Dar să revenim la acest principiu. Probabil te întrebi de ce contează atât de mult ordinea cuvintelor. Pentru aceasta, o să fac o comparație simplă între ”a fi, a face, a avea” și ”a avea, a face, a fi”. Să începem cu cea din urmă. Să luăm de exemplu oamenii care câștigă la loterie. De câte ori ai auzit în jurul tău următoarea vorbă: ”atunci când o să am bani, o să fiu bogat”. De foarte multe ori, nu-i așa? Să presupunem că o persoană are salariul de 1000 de euro pe lună. Câștigă la loterie, să spunem că își cumpără o casă, iar după un timp ce crezi că se va întâmpla cu el? Cel mai probabil va reveni la venitul de 1000 de euro pe care îl câștiga pe luna. De ce? Deoarece mintea lui nu este programată să gândească atât de abundent. Tiparul lui financiar nu este setat în așa fel încât să gestioneze o sumă de bani atât de mare. Iar asta pentru că el credea că atunci când va avea bani (a avea), își va lua o casă mare (a face) și va fi bogat (a fi).

Dar dacă el mai întâi s-ar pregăti să fie bogat (a fi), apoi și-ar lua o casă mare (a face) pentru că ar avea bani (a avea)? Crezi că situația ar fi diferită? Eu sunt sigur că da. Tiparul lui financiar este setat să poată gestiona o sumă de bani atât de mare. Este foarte important ca mai întâi să devenim ceea ce vrem să fim, iar apoi să acționăm în consecință. Chiar dacă doar ne vizualizăm cum vrem să fim, tot este de ajuns. Așadar mai întâi trebuie să fim bogați, iar aici mă refer să fim bogați mental, să avem tiparul financiar necesar (a fi), apoi vom acționa în consecință (a face) pentru că vom avea bani (a avea). Acesta este doar un exemplu, lista poate continua. L-am ales deoarece este simplu, dar acest principiu se aplică în orice activitate pe care o facem.

Cum ar fi dacă înainte să ai ceva, mai întâi ai deveni persoana potrivită? Crezi că ai mai pierde acel ceva? Cu siguranță nu. Bineînțeles că devii persoana potrivită cu ajutorul experienței, dar este foarte important acest prim pas. Această schimbare de mentalitate. Devii, apoi acționezi pentru că ai.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Curaj, câinele cel fricos!

4501e162f2a86d1f455bb5d8a1814139

Îți mai amintești acest serial al copilăriei? Eu cu siguranță da, este unul dintre serialele de desen animat care îmi plăceau cel mai mult. Atunci mă amuza teribil modul în care câinele acela arăta când se speria.

Pentru cei ce nu știu sau nu își mai amintesc exact, voi detalia puțin serialul. ”Curaj, câinele cel fricos!” sau în engleză ”Courage the Cowardly Dog” era un serial de desen animat care se difuza pe canalul de televiziune Cartoon Network. În serial este vorba de 3 personaje: o bătrânică foarte simpatică pe nume Muriel, un bătrânel pe nume Eustace și câinele lor, pe nume Curaj (voi folosi numele în română deoarece are rezonanță mai mare cu ce voi scrie in articol). Ei locuiau în Mijlocul Pustietății, unde bineînțeles că nu locuia altcineva. Dar de fiecare dată, la ferma lor apăreau tot felul de lucruri bizare, de la fantome, la activități paranormale. Curaj trebuia să își învingă tot timpul frica pentru a-și salva stăpânii de la aceste fenomene. Dar de fiecare dată când trebuia să ia o decizie, găsea cele mai bune soluții.

Am făcut această comparație cu serialul, deoarece acum conștientizez de fapt esența lui. Noi când trebuie să luăm o decizie, de multe ori intervine frica. Iar în noi se dă o luptă între partea rațională și cea emoțională. Partea rațională este cea care ne induce frica, dar numai prin partea emoțională putem combate acea frică. Aceasta este cea care câștigă întotdeauna și ne scoate din zona de confort. De aceea cele mai bune decizii se iau pe parte emoțională. Acela este momentul în care nu mai lăsăm rațiunea să ne folosească, ci o folosim noi pe ea pentru a găsi cele mai bune soluții. Crezi că dacă partea rațională ar fi câștigat, Curaj ar fi reușit să găsească cele mai bune soluții pentru a-și salva stăpânii? Eu cred că nu. Crezi că dacă partea emoțională ar fi câștigat, Curaj ar fi reușit să găsească cele mai bune soluții pentru a-și salva stăpânii? Eu cred că da. Mai mult, chiar așa s-a întâmplat.

Cum ar fi dacă data viitoare când va trebui să iei o decizie, o vei lua cu sufletul? Lasă întrebările de tipul ”dar dacă nu…”. Ele induc frica. Cum ar fi dacă ai avea încredere în partea ta emoțională și curajul să îți ieși din zona de confort? Cum ar fi dacă ai fi ”Curaj”?

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!