Schimbarea – un rău necesar?

Change, Same Green Road Sign Over Dramatic Clouds and Sky.

În zilele în care trăim, schimbarea este deja o necesitate. Spun asta deoarece lucrurile evoluează într-un mod foarte rapid. Economia, tehnologia, totul este într-o continuă schimbare. Întrebarea este cât de dispus ești să te schimbi pentru a nu fi depășit din urmă? Este o întrebare dură, însă destul de adevărată.

Consider că abilitatea de a te adapta este de maximă necesitate în zilele noastre. Întotdeauna am fost un om mai retras, unul căruia îi plăcea să stea în cămăruța lui. În anul 3 de facultate totul s-a schimbat datorită unei simple decizii. Am intrat în ASAFF, asociația de studenți a facultății, unde totul a luat o întorsătură la 180 de grade. Am fost nevoit să învăț lucruri noi, să mă adaptez unui sistem pe care nu îl mai întâlnisem. Această ieșire din zona de confort nu a fost foarte benefică la început, însă mi-a prins foarte bine pe termen lung.

În domeniul antreprenoriatului, este nevoie să înveți câteva abilități. Fiind o persoană mai retrasă, nu obișnuiam să construiesc relații, să vorbesc cu oamenii sau să fac lucruri care nu îmi erau confortabile. Am ales să mă schimb, să învăț lucruri noi, deoarece viața vorbește despre evoluție. John Maxwell spunea că în viață ori evoluăm, ori involuăm, dar niciodată nu stagnăm.

Cum ar fi ca data viitoare când ești nevoit să faci o schimbare, să alegi să o faci? În zona de confort nu se întâmplă nimic distractiv, trăiești în monotonie. În afara ei în schimb sunt lucrurile care te așteaptă. Acceptă schimbarea ca pe ceva benefic, iar pe termen lung poate fi cea mai bună decizie pe care o vei putea lua.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Advertisements

“Nu cred că am timp sau bani” – veșnica scuză

How-to-avoid-making-excuses-1020x510

Un articol pe care voiam să îl scriu de ceva vreme, doar că nu îmi era foarte clar ceea ce am de zis. Este posibil să fiu puțin dur la acest articol, sau poate puțin realist. S-ar putea ca multe persoane să nu fie de acord cu ce voi scrie în continuare, tocmai de aceea în primul articol am zis că aici îmi exprim opinia mea și sunt de acord ca tu să crezi sau nu ceea ce vei citi.

Întâlnesc aproape zilnic oameni noi care atunci când află ceva nou spun ”nu cred că am timp” sau ”nu prea am bani”. Eu personal cred că asta nu există. Sunt doar niște obiecții, de obicei vin la pachet, care maschează frici. Frica de a risca, frica de a ieși din zona de confort, frica de a încerca ceva nou, frica de eșec (probabil aceasta domină cel mai mult). Pe scurt, neîncrederea în sine. Înainte să trec mai departe și să le iau pe fiecare în parte, vreau să precizez un lucru. Am întâlnit și persoane care îmi spun foarte clar domeniul lor de dezvoltare, că se axează pe acel ceva și știu despre ei foarte bine acest lucru. Atunci sunt de acord să aud ”nu am timp”. Tocmai de aceea titlul articolului este ”nu cred că am timp”.

Să le luăm pe rând. Nu există ”nu cred că am timp”. De fapt este vorba de priorități. Cu toții avem 24 de ore, unii le folosim eficient, alții nu. Poate ai alte priorități în momentul acesta sau poate nu îți dai seama că este prioritar deoarece nu știi ce este prioritar pentru tine. Dacă nu ar mai exista una dintre acele frici, ai avea timp. Apoi vine cealaltă obiecție, și anume ”nu prea am bani”. Nici asta nu există, în spatele ei se află altceva. Dacă îți dorești ceva cu adevărat, vei găsi soluții întotdeauna. Atunci când ne este frică, mintea noastră este înțețoșată. Dar când eliminăm frica, mintea noastră devine limpede și ne poate oferi câteva soluții foarte creative, chiar dacă este vorba de a face rost de bani.

Cum ar fi ca data viitoare când te gândești că nu prea ai bani sau timp, să te gândești ”dacă aș avea timpul necesar și banii necesari, aș începe această activitate nouă”? Dacă doar ai simțit că într-adevăr dorești să faci acea activitate, vei găsi timp și vei face rost și de bani dacă este cazul. S-ar putea să nu fie vina ta dacă acum nu ai timpul sau banii necesari, dar cu siguranță peste 6 luni va fi vina ta dacă nu ii vei avea.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

De ce să (NU) renunți?

Don’t-give-up-e1349045134143

Zilele trecute am avut o discuție cu un prieten de-al meu, Liviu, despre ce ii motivează pe oameni să se provoace. Liviu se pregătește să susțină un speech la evenimentul TEDx din Cluj, sâmbăta aceasta. Așa că m-a întrebat cât de important consider eu că este să ai oameni lângă tine atunci când ai de făcut un lucru major în viața de care nu crezi că ești în stare și ce alte lucruri cred eu că sunt importante atunci când pornim pe un drum necunoscut. Cu alte cuvinte, de ce să renunți sau de ce să nu renunți?

Să luăm fiecare întrebare la rând. De ce să renunț? Știm cu toții cum suntem atunci când începem o activitate nouă. Chiar dacă nu avem cunoștințe în domeniu, suntem foarte motivați să începem. Asta pentru că o parte din noi a rezonat cu ceva din activitatea respectivă. Pe măsură ce începem să învățăm, căpătăm cunoștințe noi, dar motivația începe să scadă deoarece dăm de greu. Iar motivația poate ajunge în punctul în care să fie atât de scăzută, încât renunțăm la activitatea pe care am început-o recent. De ce se întâmplă asta? Deoarece în capul nostru, o voce începe să ne zică ușor: nu poți, este prea greu, nu este de tine, nu meriți, nu are rost, o să eșuezi, lasă asta și apucă-te de ceva serios, iar lista poate continua. Recunoști aceste replici? Datorită fricii, noi începem să le auzim. Renunțăm pentru că ne ascultăm acea voce din capul nostru, o lăsăm să ne controleze, pentru că nu ne provocăm și nu ne mărim zona de confort. Am zis ”mărit zona de confort”, deoarece nu cred că noi ieșim din ea, ci pe măsură ce învățăm, acele lucruri intră în zona noastră de confort, iar altele noi așteaptă și ele să le primim.

Dar de ce să nu renunțăm? Această întrebare cred că este mult mai puternică decât prima, dar în același timp îți schimbă și puțin perspectiva asupra lucrurilor. Iar asta pentru că această întrebare este orientată către soluții, în timp ce prima este orientată către probleme. În primul rând, foarte importantă este motivația pe care o ai atunci când începi o activitate nouă. Deoarece această motivație poate fi o resursă prin care poți depăși momentele grele. Bineînțeles că diferă de la om la om, la cineva poate fi o motivație pe termen lung, la altcineva una pe termen scurt. Important este să fie. Un alt lucru la fel de important îl reprezintă resursele pe care le ai ca să depășeti acele momente grele. În special momentul în care îți vine să te lași, dar poate nu conștientizezi cât de aproape ești de succes. Mulți oameni renunță în acel punct, dar cei care îl depășesc sunt campionii. Te-ai gândit că poate acela este punctul care poate face diferența dintre tine și versiunea ta mai bună?

Cum ar fi dacă înainte să te lași de activitatea pe care ai început-o, te-ai întreba ”dar oare de ce să NU renunț”? Crezi că vei găsi soluțiile ca să depășești punctul în care te afli? În acel moment, în noi se dă o luptă între rațional și emoțional, iar emoționalul învinge întotdeauna. Așa că noi nu vom mai încerca să facem lucrurile să se întâmple, ci vom face ca lucrurile să se întâmple. Oare va mai exista în vocabularul tău cuvântul “a eșua”?

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Top 5 întrebări

top_5_books

Fiind o persoană care consideră că misiunea mea pe această lume este să ajut oamenii să ”vadă”, pun destul de multe întrebări. Acestea pot fi de orice fel, dar sunt câteva care eu consider că sunt destul de puternice. Stăteam și mă gândeam care ar fi acelea, așa că mai jos este o listă cu ele, detaliate fiecare în parte. Ordinea este aleatoare, le consider pe toate la fel de importante.

1. Cum ar fi dacă?

Aceasta o consider una dintre cele mai puternice întrebări orientată spre soluții. Nu oferă neapărat soluția, dar oferă un punct de plecare către găsirea soluției. Totodată, îți poate schimba perspectiva asupra unei situații, îți poate da curaj, te poate motiva foarte mult sau poți găsi în tine anumite resurse de care nu erai conștient. Dar probabil cel mai important lucru este că îi poți ajuta pe ceilalți să găsească răspunsuri la care ei nu s-ar fi gândit.

2. Dacă aceasta ar fi ultima lună din viața ta și ar trebui să lași ceva pe această lume, ce ai face?

Această întrebare am auzit-o la un eveniment de dezvoltare personală, financiară și de business. Mi s-a părut destul de puternică, așa că am scris-o la mine pe Facebook. Am rămas surprins plăcut când am primit răspunsuri la ea, inclusiv al unei prietene care a scris la ea pe Facebook răspunsul ei. Găsește-ți răspunsul la această întrebare, puneți-o în fiecare dimineață când te trezești și sunt șanse mari ca o simplă întrebare să te umple de energie pentru toată ziua. Totodată, dacă te afli într-un moment demotivant, această întrebare ar putea fi pentru tine o resursă de a te motiva din nou.

3. La ce ești dispus să renunți ca să ai succes?

Nu este ușor să răspunzi la o astfel de întrebare. Este o întrebare la care toți își pot răspunde, dar puțini aleg să o facă. Iar asta face diferența dintre eșec și succes. Fie că este vorba despre proiectul la care lucrezi sau despre afacerea ta, va veni vremea în care ajungi în punctul de a renunța sau de a continua. Alegerea este a ta, dar dacă răspunzi la această întrebare, îți vei conștientiza acel sistem propriu de reziliență care te va ajuta să continui.

4. Care este visul tău?

Chiar așa, care este? Fiecare dintre noi are un vis, unii l-au descoperit, alții încă nu. Visul unui om este dorința aceea puternică de a realiza ceva în viață. Este dorința care îl face să se dea jos din pat și să treacă la acțiune. Bineînțeles că visul este ceva pe termen lung, așa că este foarte important ca ceea ce facem în momentul de față să se afle pe drumul de a ne atinge visul. Dacă nu suntem pe drumul acela, Universul va face în așa fel încât să fim. Trebuie doar să știm care ne este visul, să ne dorim cu adevărat asta și să avem răbdare.

5. Ce lucru ți-a plăcut azi cel mai mult?

Îmi amintesc că această întrebare am primit-o de la o prietenă dragă mie, Angelica. Era vreo 11 seara, tocmai ajunsesem acasă, i-am dat un mesaj legat de un eveniment, iar în răspunsul ei se afla și acea întrebare. Mi-a plăcut foarte mult, deoarece m-a trimis într-un moment de reflecție la ceea ce am făcut în ziua respectivă. Te poate ajuta mult întrebarea, te face să vezi lucrurile pentru care ai fost recunoscător in acea zi. Noi tindem să ne amintim mai mult lucrurile neplăcute, e genetic. Dar văzând totuși că ni se întâmplă și lucruri frumoase, e plăcut să te culci cu un astfel de sentiment. Dacă ai avut și o zi proastă, această întrebare îți poate readuce zâmbetul pe buze. Să credem că avem zile proaste este doar o proiecție a minții, sigur putem extrage ceva frumos din fiecare experiență. Trebuie doar să privim situația din mai multe unghiuri.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Planul A… sau poate planul B

Plan-B-Sky

În ultima vreme am auzit povești ale oamenilor despre succesul sau insuccesul diferitelor activități în care au fost. Cu unii am apucat să vorbesc, cu alții nu. Dar ce am observat este că toți aveau în comun un singur lucru: planul A al proiectului și planul B. O să detaliez mai jos ce înțeleg eu prin planul A și planul B.

Când avem o idee, începem să o conturăm cu ajutorul unui plan. Fie că este un plan de afaceri, un plan al unui proiect sau un plan personal pentru atingerea unui obiectiv de învățare. Trebuie să avem un plan inițial pentru a avea o direcție, a ști pe unde să mergem. Totul arată impecabil și gata de pus în practică. Acesta este planul A. Dar apoi, inconștient începem să avem gânduri de genul: ”dar dacă nu merge”, ”dar dacă nu voi avea destui bani”, ”dar dacă nu voi avea destul timp”, ”dar dacă nu”, ”dar dacă nu”. Iar aceste gânduri ajung în conștient unde începem să găsim sau nu soluții la aceste probleme. Acesta este planul B.

Toți oamenii pe care i-am auzit că povesteau despre proiectele lor aveau acest plan B. Întrebarea mea este: de ce să ne concentrăm pe găsirea soluțiilor la aceste probleme, când ne putem concentra pe soluțiile pe care deja le-am găsit la implementarea proiectului? În orice tip de activitate apar probleme, este inevitabil. Dar asta nu înseamnă că trebuie să avem răspunsurile lor de la început. Este imposibil să prevedem fiecare problemă care va apărea. Concentrează-te asupra planului inițial, iar asupra problemelor atunci când vor apărea.

Noi dedicăm 100% din energie când concepem un plan, adică planul A. Dacă începem să investim energie în fiecare ”dar dacă nu…”, adică planul B, inconștient ne luăm singuri din energia pe care o investeam în planul A. Și așa ajungem să investim din ce în ce mai puțin în planul A, iar în planul B din ce în ce mai mult. Ajungem cu energia în planul A să fie de 30-40%, iar în planul B de 60-70%. Cum anume să ne mai iasă planul inițial dacă noi ne concentrăm pe cel secundar? Multe dintre acele probleme pe care ni le punem sunt doar concepte ale minții, ele s-ar putea să nici nu existe. Planul B ni-l facem involuntar din cauza fricii, în acest caz frica de eșec.

Cum ar fi dacă în următoarea activitate a ta te vei concentra asupra planului inițial, iar asupra problemelor atunci când vor apărea? Ce crezi că se va întâmpla? Ai grijă la gândurile tale deoarece duc la sentimente, sentimentele declanșează acțiuni, iar acțiunile determină rezultate.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Curaj, câinele cel fricos!

4501e162f2a86d1f455bb5d8a1814139

Îți mai amintești acest serial al copilăriei? Eu cu siguranță da, este unul dintre serialele de desen animat care îmi plăceau cel mai mult. Atunci mă amuza teribil modul în care câinele acela arăta când se speria.

Pentru cei ce nu știu sau nu își mai amintesc exact, voi detalia puțin serialul. ”Curaj, câinele cel fricos!” sau în engleză ”Courage the Cowardly Dog” era un serial de desen animat care se difuza pe canalul de televiziune Cartoon Network. În serial este vorba de 3 personaje: o bătrânică foarte simpatică pe nume Muriel, un bătrânel pe nume Eustace și câinele lor, pe nume Curaj (voi folosi numele în română deoarece are rezonanță mai mare cu ce voi scrie in articol). Ei locuiau în Mijlocul Pustietății, unde bineînțeles că nu locuia altcineva. Dar de fiecare dată, la ferma lor apăreau tot felul de lucruri bizare, de la fantome, la activități paranormale. Curaj trebuia să își învingă tot timpul frica pentru a-și salva stăpânii de la aceste fenomene. Dar de fiecare dată când trebuia să ia o decizie, găsea cele mai bune soluții.

Am făcut această comparație cu serialul, deoarece acum conștientizez de fapt esența lui. Noi când trebuie să luăm o decizie, de multe ori intervine frica. Iar în noi se dă o luptă între partea rațională și cea emoțională. Partea rațională este cea care ne induce frica, dar numai prin partea emoțională putem combate acea frică. Aceasta este cea care câștigă întotdeauna și ne scoate din zona de confort. De aceea cele mai bune decizii se iau pe parte emoțională. Acela este momentul în care nu mai lăsăm rațiunea să ne folosească, ci o folosim noi pe ea pentru a găsi cele mai bune soluții. Crezi că dacă partea rațională ar fi câștigat, Curaj ar fi reușit să găsească cele mai bune soluții pentru a-și salva stăpânii? Eu cred că nu. Crezi că dacă partea emoțională ar fi câștigat, Curaj ar fi reușit să găsească cele mai bune soluții pentru a-și salva stăpânii? Eu cred că da. Mai mult, chiar așa s-a întâmplat.

Cum ar fi dacă data viitoare când va trebui să iei o decizie, o vei lua cu sufletul? Lasă întrebările de tipul ”dar dacă nu…”. Ele induc frica. Cum ar fi dacă ai avea încredere în partea ta emoțională și curajul să îți ieși din zona de confort? Cum ar fi dacă ai fi ”Curaj”?

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Vulnerabilitatea… o invulnerabilitate perfectă?

lead_courageobevulnerable

Un subiect simplu la prima vedere, dar cu rădăcini destul de profunde. Probabil te întrebi cum anume vulnerabilitatea te face de fapt invulnerabil? Pentru asta, dă-mi voie să îți zic o mică povestioară.

În această seară am vorbit la un eveniment în fața a 30 de oameni. Nimic special până acum, deoarece mai făcusem acest lucru. Dar în seara asta a fost ceva special, aveam niște emoții foarte mari. Chiar dacă îmi repetasem ideile pe care le aveam de zis, tot am avut emoții enorme. Stăteam și mă întrebam cum de nu am avut emoții atât de mari când am ținut o prezentare în fața a peste 200 de oameni, și am acum când prezint ceva ce știam foarte bine, în fața a doar 30 de oameni, mulți dintre ei fiind chiar prieteni? Mi-am dat seama că de fapt ceea ce simțeam nu făcea parte din categoria frica de a vorbi în public sau ce voi spune pentru că nu m-am pregătit. Nu. Emoțiile pe care le trăiam erau constructive, asta deoarece erau în sală două persoane pe care le respect enorm și voiam neapărat să iasă bine. Așa că am ieșit în față să îmi țin prezentarea și să dau cea mai bună versiune a mea. Nu cred că au trecut 5 minute, iar eu zic în fața tuturor: “Eu am foarte mari emoții în seara aceasta”.

Acesta a fost momentul în care am devenit vulnerabil în fața publicului. Simțeam cum toată lumea în jurul meu se prăbușește, dar în același timp cum nimic nu mă mai poate afecta. În acel moment i-am lăsat să mă vadă așa cum sunt, în starea mea naturală. Mi-am dat jos toate măștile pe care le aveam, nu mai aveam nimic de ascuns. Și atunci cum anume să fiu invulnerabil în fața oamenilor? Este foarte simplu. Dacă nu mai aveam nimic de ascuns, ei ce ar fi putut să rănească la mine?

Oamenii apreciază mult mai mult autenticitatea și naturalețea decât măștile pe care ni le punem singuri. Ele formează un sistem de apărare, dar nu unul sănătos. Nu zic să scapi de ele, ci conștientizează-le, iar când observi că acționezi din pricina măștii și nu din pricina ta, spune-ți în gând: “Îți mulțumesc că exiști, te observ, aleg să acționez cum consider”. Este foarte importantă conștientizarea, deoarece ne dă posibilitatea să alegem. Iar când alegem să fim noi naturali, vulnerabilitatea pe care o vedeam că ne transforma într-o persoană extrem de slabă, devine cea mai puternică armă a noastră. Devine o invulnerabilitate perfectă.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!