Schimbarea – un rău necesar?

Change, Same Green Road Sign Over Dramatic Clouds and Sky.

În zilele în care trăim, schimbarea este deja o necesitate. Spun asta deoarece lucrurile evoluează într-un mod foarte rapid. Economia, tehnologia, totul este într-o continuă schimbare. Întrebarea este cât de dispus ești să te schimbi pentru a nu fi depășit din urmă? Este o întrebare dură, însă destul de adevărată.

Consider că abilitatea de a te adapta este de maximă necesitate în zilele noastre. Întotdeauna am fost un om mai retras, unul căruia îi plăcea să stea în cămăruța lui. În anul 3 de facultate totul s-a schimbat datorită unei simple decizii. Am intrat în ASAFF, asociația de studenți a facultății, unde totul a luat o întorsătură la 180 de grade. Am fost nevoit să învăț lucruri noi, să mă adaptez unui sistem pe care nu îl mai întâlnisem. Această ieșire din zona de confort nu a fost foarte benefică la început, însă mi-a prins foarte bine pe termen lung.

În domeniul antreprenoriatului, este nevoie să înveți câteva abilități. Fiind o persoană mai retrasă, nu obișnuiam să construiesc relații, să vorbesc cu oamenii sau să fac lucruri care nu îmi erau confortabile. Am ales să mă schimb, să învăț lucruri noi, deoarece viața vorbește despre evoluție. John Maxwell spunea că în viață ori evoluăm, ori involuăm, dar niciodată nu stagnăm.

Cum ar fi ca data viitoare când ești nevoit să faci o schimbare, să alegi să o faci? În zona de confort nu se întâmplă nimic distractiv, trăiești în monotonie. În afara ei în schimb sunt lucrurile care te așteaptă. Acceptă schimbarea ca pe ceva benefic, iar pe termen lung poate fi cea mai bună decizie pe care o vei putea lua.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Tu ce vrei să devii?

What-Do-You-Want-to-Be-When-You-Grow-Up

Mai țineți minte când eram mici, oamenii ne întrebau ce vrem să fim când vom fi mari? Răspunsurile erau diverse, de la medic, inginer, șofer, la afacerist, rock-star sau chiar pensionar (da, am auzit-o și pe asta). Răspundeam așa deoarece imaginația copilului nu cunoaște limite. Însă pe măsură ce creștem, oamenii ne spun că nu putem, că nu e posibil, să ne apucăm de ceva serios. Și așa visul fiecăruia murea pe zi ce trece. Vă sună cunoscut?

Dragă cititorule, eu vreau să îți zic doar un singur lucru. Adu-ți aminte cum visai când erai mic, și visează în continuare. Fă abstracție de tot ce zice lumea în jur. Nu îi judeca, deoarece ei zic asta pentru că nu și-au trăit visurile din copilărie. Însă tu nu trebuie să treci prin ce au trecut și ei. Se spune că un singur lucru nu ni-l putem alege, și anume părinții la naștere. În rest, avem libertate totală.

Aș vrea să îți împărtășesc un exercițiu simplu, în doar 3 pași, prin care ai putea să devi acea persoană pe care o dorești. Eu l-am făcut zilele trecute și am rămas plăcut surprins de puterea lui. Urmează cei 3 pași și viața ta s-ar putea să ia o nouă întorsătură:

  1. Relaxează-te. Pune-ți niște muzică ușoară, golește-ți mintea de tot ce te apasă și lasă-ți creativitatea să zburde.
  2. Răspunde-ți la întrebarea ”Ce îmi place să fac”. Scrie totul acolo, chiar dacă unele lucruri ți se par neimportante. Apoi, grupează-le pe categorii și scrie ce carieră se potrivește la fiecare. Mai scrie încă o dată până când ajungi la simplitate. Exemple de carieră: bucătar, șofer, antreprenor, coach, pilot.
  3. Răspunde-ți la întrebarea ”Cum îmi place să fiu, să mă simt”. Pune adjective cum ar fi apreciat, iubit, decis, respectuos, independent.

La sfârșit scrie ”Vreau să devin…” și pune ce ți-a ieșit la întrebarea 2. S-ar putea să fie un șoc, să ți se facă frică, dar să îți dorești al naibii de mult. Ca bonus, ai putea să scrii și cum anume te gândești să ajungi acolo unde îți dorești. Nu te speria, chiar dacă nu ai acum soluțiile, Universul ți le va da. Însă trebuie să fii deschis să vezi.

La mine a ieșit antreprenor, trainer motivațional, coach și scriitor. Și le simt al naibii de mult. La tine ce a ieșit, dragă cititor?

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Ce este bine să știm cu toții

AAEAAQAAAAAAAAIXAAAAJDQ5ODFmZGZhLWE4NzYtNDEzMS05YjQ0LTFlOWJiMWJlODQyYg

Zilele trecute am avut o discuție destul de interesantă cu mama mea, o persoană foarte deschisă și pe care am vrut să o întreb următoarea: ”Mamă, de care abilități aveai nevoie în trecut și de care ai nevoie acum ca să supraviețuiești?”. Prin a supraviețui, m-am referit la avea bani ca să îți satisfaci nevoile primare. Mi-a răspuns în felul următor: ”În trecut aveai nevoie de abilități profesionale. Terminai facultatea, erai angajat obligatoriu și era o mândrie ca cineva să se pensioneze stând pe același post toată viața. Acum lucrurile s-au schimbat. Nu mai ai nevoie așa de mult de abilități profesionale, cât mai mult de cele personale. Lumea este într-o continuă schimbare, iar oportunitățile sunt peste tot. Nu poți să le știi pe toate, însă poți învăța câteva de bază”. Am fost total de acord și plăcut surprins de acest răspuns. Așa că să le luăm pe rând, pentru a vă împărtăși viziunea mea.

Abilitățile profesionale sunt cele de care ai nevoie la locul de muncă. Nu mă înțelegeți greșit, sunt foarte importante. La un interviu, sunt un criteriu destul de important. Și ai nevoie de ele pentru a te angaja. Însă aș putea să le numesc abilități învechite. Pe ce doresc eu să pun accent în acest articol sunt abilitățile personale, abilități care din păcate, sunt destul de neglijate de majoritatea în ziua de astăzi. Iar acestea sunt: vânzarea, relațiile cu oamenii și economia viitorului. Pe acestea aș putea să le numesc abilități noi.

Le voi detalia foarte scurt pe fiecare. Am urât vânzarea până în măduva oaselor, deoarece o asociam cu vânzarea agresivă. Cu toții cred că o cunoaștem. Însă când mi-am lărgit viziunea și mi-am dat seama că orice facem noi este o vânzare, a început să îmi placă. Ne vindem gândurile, ideile, vestimentația, la un interviu, la o primă întâlnire, absolut orice. Inclusiv eu îmi vând ideile prin blog chiar în acest moment. Însă este nevoie de două lucruri esențiale pentru a ne vinde: atitudinea și încrederea. Dacă dorești să afli cum mi-am crescut atitudinea și încrederea de la un nivel sub nivelul mării, scrie-mi și vorbim mai pe larg. Relațiile cu oamenii din nou este ceva ce fiecare dintre noi ar trebui să învețe. Și da, se poate învăța. Nu trebuie să te naști cu așa ceva. Eu sunt de părere că fiecare dintre noi s-a născut om, însă am crescut în medii diferite. Iar economia viitorului este ca și cum ai juca șah și ai intui mișcarea adversarului. Sunt lucruri legate de locurile de muncă sau de afacerea viitorului. La viteza cu care evoluează totul în jurul nostru, ne este greu să ne adaptăm. De aceea consider că a vedea și ziua de poimâine, nu doar cea de mâine, este esențial.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

A fi, a face, a avea

quotivee_1680x1050_0000s_0000_Layer-4

În ultima vreme, am început să conștientizez destul de mult acest pricipiu. Prima dată când am auzit de el, a fost într-o carte intitulată ”Secretele minții de milionar” de T. Harv Eker. Recomand această carte tuturor deoarce pe mine m-a ajutat să văd altfel lucrurile, este o carte care te ajută să gândești într-un alt mod.

Dar să revenim la acest principiu. Probabil te întrebi de ce contează atât de mult ordinea cuvintelor. Pentru aceasta, o să fac o comparație simplă între ”a fi, a face, a avea” și ”a avea, a face, a fi”. Să începem cu cea din urmă. Să luăm de exemplu oamenii care câștigă la loterie. De câte ori ai auzit în jurul tău următoarea vorbă: ”atunci când o să am bani, o să fiu bogat”. De foarte multe ori, nu-i așa? Să presupunem că o persoană are salariul de 1000 de euro pe lună. Câștigă la loterie, să spunem că își cumpără o casă, iar după un timp ce crezi că se va întâmpla cu el? Cel mai probabil va reveni la venitul de 1000 de euro pe care îl câștiga pe luna. De ce? Deoarece mintea lui nu este programată să gândească atât de abundent. Tiparul lui financiar nu este setat în așa fel încât să gestioneze o sumă de bani atât de mare. Iar asta pentru că el credea că atunci când va avea bani (a avea), își va lua o casă mare (a face) și va fi bogat (a fi).

Dar dacă el mai întâi s-ar pregăti să fie bogat (a fi), apoi și-ar lua o casă mare (a face) pentru că ar avea bani (a avea)? Crezi că situația ar fi diferită? Eu sunt sigur că da. Tiparul lui financiar este setat să poată gestiona o sumă de bani atât de mare. Este foarte important ca mai întâi să devenim ceea ce vrem să fim, iar apoi să acționăm în consecință. Chiar dacă doar ne vizualizăm cum vrem să fim, tot este de ajuns. Așadar mai întâi trebuie să fim bogați, iar aici mă refer să fim bogați mental, să avem tiparul financiar necesar (a fi), apoi vom acționa în consecință (a face) pentru că vom avea bani (a avea). Acesta este doar un exemplu, lista poate continua. L-am ales deoarece este simplu, dar acest principiu se aplică în orice activitate pe care o facem.

Cum ar fi dacă înainte să ai ceva, mai întâi ai deveni persoana potrivită? Crezi că ai mai pierde acel ceva? Cu siguranță nu. Bineînțeles că devii persoana potrivită cu ajutorul experienței, dar este foarte important acest prim pas. Această schimbare de mentalitate. Devii, apoi acționezi pentru că ai.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Eu nu mă gândesc. Eu sunt.

6356921057311946261220011642_Who Am I

Săptămâna trecută am fost la un atelier al Universității Alternative despre stilul personal de leadership. Tot atelierul s-a bazat pe întrebarea ”cine ești tu”. Câteva zile mai târziu am prins la televizor ultimele minute ale unui dialog între o reporteriță și Oana Pellea. Dialogul, care din punctul meu de vedere a răspuns perfect la întrebarea atelierului, a sunat așa:

”- Oana Pellea: Frumușel… La ce te gândești?

– Reporteriță: La mama ta.

– Oana Pellea: Eu nu mă gândesc. Eu sunt.”

Sună puțin ciudat să răspunzi ”eu sunt”, nu-i așa? Mulți dintre noi când răspundem la întrebarea ”cine ești tu”, începem să ne descriem. ”Numele meu este Adrian Teodorescu, am 23 de ani, absolvent al Universității Politehnica București, FILS calculatoare cu predare în limba franceza, membru al departamentului de HR în ASAFF, student în anul 2 la Universitatea Alternativă și antreprenor. Ca hobby-uri am tenisul și chitara; fac tenis de la vârsta de 12 ani și chitară de la 21 ani.” Cam așa arată o descriere pe care eu o folosesc și foarte mulți dintre noi o folosim atunci când ne prezentăm cuiva sau răspundem la acea întrebare.

Nu zic să nu mai folosim această metodă. Ea ne ajută pentru a avea un punct de plecare într-o discuție sau a descoperi lucruri comune între oameni. Ce vreau să zic în schimb este să nu ne limităm doar la cum ne descriem. Să spunem că fiecare dintre noi este o pizza. Iar feliile ei sunt acele descrieri pe care noi ni le facem: student, angajat, voluntar, antreprenor, etc. Poate că la unele felii încă nu am ajuns, dar cu siguranță o vom face atunci când va fi necesar. Doar pentru că nu am ajuns la ele, nu înseamnă că ele nu fac parte din pizza. Așa că de ce să te limitezi doar la anumite felii, când tu de fapt ești toată pizza? Fiecare dintre noi are toate resursele pe care acest Univers ni le poate oferi, fie că ne dăm seama, fie că nu.

Cum ar fi dacă ai conștientiza că ai în tine toate resursele de care ai nevoie? Trebuie doar să le ceri, iar Universul ți le va da. Ce crezi că se va întâmpla dacă nu te vei limita doar la feliile de pizza pe care le cunoști? O pizza nu are doar 2-3 felii, ea are toate feliile. Ea este tot. Tu cine ești?

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Primul pas este cel mai greu

First step

Da, asta așa este. Cel mai greu este într-adevăr primul. De aceea fiind primul meu blog, cel mai greu îmi este să scriu primul post. Așa că pentru a ușura lucrurile, voi începe cu motivul pentru care am decis să îmi fac un blog pe dezvoltare personală, așa cum văd eu dezvoltarea personală.

Aș putea spune că misiunea mea în această viață este să ajut oamenii să “vadă”, să conștientizeze resursele de care au nevoie și nu numai. Întâlnesc oameni noi aproape zilnic. Pe unii ajung să îi cunosc mai bine, pe alții mai puțin. Dar ceea ce observ este că foarte mulți dintre noi avem “probleme”, pe plan profesional sau personal. Eu consider că fiecare problemă are cel puțin o soluție, asta dacă alegem să avem o mentalitate orientată spre soluții. Pe toți aș vrea să îi ajut cum pot eu mai bine. Iar prin acest blog, sper ca ceea ce scriu să ajungă la cât mai mulți oameni. Tocmai de aceea, dacă rezonezi cu ceva oricât de mic de aici, te rog dă share mai departe, ca mesajul să ajungă la cât mai mulți. Recomandă ceea ce îți place, este una dintre cele mai naturale acțiuni pe care le facem.

Bineînțeles că nu tuturor le va plăcea ceea ce vor citi aici. Este și normal, deoarece fiecare are opinia lui. Eu aici îmi voi exprima opinia mea și sunt total de acord ca tu să crezi sau nu ceea ce vei citi. Am o singură rugăminte în schimb, și anume să îți dai voie să “vezi” atunci când citești acest blog.

Voi scrie de fiecare dată când am ceva relevant de transmis. Doar că nu știu cât de des va fi, e posibil să am 2-3 postări pe lună sau 8-9. Dacă cineva dorește să scriu despre o anumită temă, cu mare drag o voi face.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!