De ce facem ceva diferit?

dare-to-be-different

Zilele trecute m-am întâlnit în oraș cu un prieten de-al meu, Ionuț-Mihai Nicula. Am vorbit despre viață, business, pasiuni, călătorii. Despre Ionuț pot să vă spun că este programator, însă entuziasmul lui pentru oameni este molipsitor. Îi place să își facă prieteni noi, să călătorească, să se bucure de viață și cu siguranță va ajunge foarte sus, se citește în ochii lui această dorință.

Ce m-a inspirat să scriu acest articol a fost discuția cu el. Din ce în ce mai mult întâlnesc tineri care vor să facă ceva diferit, nu doar programul acela de monotonie pe care îl vedem la părinți. Vrem să construim, să realizăm, să facem ceva pentru noi și cei din jur. De aceea văd tot mai mulți tineri care pe lângă ceea ce fac, mai încep un business sau un proiect în online, participă la cursuri de dezvoltare sau se alătură unei companii de network marketing. Toate aceste acțiuni se rezumă, din punctul meu de vedere, la un singur cuvânt. Iar acesta este speranță. Ne dorim un viitor mai bun, avem exemple ale oamenilor de succes care să ne inspire și sperăm că și noi, într-o bună zi, să ajungem unde ne dorim.

Mai țineți minte când eram copii ce imaginație bogată aveam? Spuneam lucruri de genul ”când voi fi mare, voi fi doctor, inginer, afacerist sau sportiv; voi avea o casă și o mașină mare”. Însă acum aceste dorințe s-au diminuat, deoarece am crescut și am văzut că nu este atât de ușor. Însă cine a zis că trebuie să fie ușor? Suntem generația care încă mai poate visa, iar acest vis ne alimentează acțiunile noastre de zi cu zi. Când îți dorești cu adevărat, vei găsi timp, bani și alte resurse. Scuzele tale ar trebui să fie motivul pentru care să faci acel lucru. Dacă era ușor, toată lumea o făcea.

Cum ar fi ca data viitoare când întâlnești ceva nou, să îl primești cu inima deschisă? Dacă simți că este de tine, acționează. Aplică regula celor 5 secunde; când simți să faci ceva, în 5 secunde să te apuci să îl faci. Altfel, îți va fi din ce în ce mai greu. Universului îi place viteza, nu te răsgândi sau aștepta momentul potrivit. Momentul potrivit ți-l creezi tu, el nu se crează de la sine.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Puterea unei decizii

decision

Deoarece tocmai a început noul an, m-am gândit să scriu un articol despre cât de important este să luăm decizii acum, la început de an. Probabil că mulți dintre noi ne-am scris deja ce vrem să realizăm în 2016, pe orice plan. Însă mă întreb câți dintre noi ne vom ține de ceea ce am scris? Sau mai simplu zis: tu ai luat decizia pentru anul 2016?

Este important ca această decizie să fie luată în primele două zile. De ce? Deoarece acum avem energia cu care am scris ceea ce vrem să realizăm în 2016. Puterea unei decizii este fenomenală. Declanșează un efect de domino absolut incredibil, pe care nimeni nu îl poate prezice. Privește numai câte lucruri mari s-au realizat datorită unei singure decizii. Mark Zuckerberg a decis să pornească un mic site de socializare într-un campus, ceea ce a dus la binecunoscutul Facebook. Bill Gates a decis să facă primul calculator din lume, ceea ce a dus la sistemul de operare Microsoft. Enzo Ferrari a vrut să facă cele mai rapide mașini de circuit, ceea ce a dus la renumita marcă Ferrari. Oare ce s-ar fi întâmplat dacă ei nu luau aceste decizii? Cu siguranță nu am mai fi avut câteva dintre cele mai folosite lucruri din ziua de azi. Le-a fost ușor? Cu siguranță nu. Știau ce se va întâmpla? Cu siguranță nu. Însă a meritat să își ia angajamentul? Cu siguranță da.

Cum ar fi dacă și tu, dragă cititorule, ți-ai lua angajamentul să duci la bun sfârșit ceea ce ți-ai propus să realizezi în 2016? Sunt absolut sigur că peste un an, uitându-te în urmă, vei spune că a meritat.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

 

Curaj, câinele cel fricos!

4501e162f2a86d1f455bb5d8a1814139

Îți mai amintești acest serial al copilăriei? Eu cu siguranță da, este unul dintre serialele de desen animat care îmi plăceau cel mai mult. Atunci mă amuza teribil modul în care câinele acela arăta când se speria.

Pentru cei ce nu știu sau nu își mai amintesc exact, voi detalia puțin serialul. ”Curaj, câinele cel fricos!” sau în engleză ”Courage the Cowardly Dog” era un serial de desen animat care se difuza pe canalul de televiziune Cartoon Network. În serial este vorba de 3 personaje: o bătrânică foarte simpatică pe nume Muriel, un bătrânel pe nume Eustace și câinele lor, pe nume Curaj (voi folosi numele în română deoarece are rezonanță mai mare cu ce voi scrie in articol). Ei locuiau în Mijlocul Pustietății, unde bineînțeles că nu locuia altcineva. Dar de fiecare dată, la ferma lor apăreau tot felul de lucruri bizare, de la fantome, la activități paranormale. Curaj trebuia să își învingă tot timpul frica pentru a-și salva stăpânii de la aceste fenomene. Dar de fiecare dată când trebuia să ia o decizie, găsea cele mai bune soluții.

Am făcut această comparație cu serialul, deoarece acum conștientizez de fapt esența lui. Noi când trebuie să luăm o decizie, de multe ori intervine frica. Iar în noi se dă o luptă între partea rațională și cea emoțională. Partea rațională este cea care ne induce frica, dar numai prin partea emoțională putem combate acea frică. Aceasta este cea care câștigă întotdeauna și ne scoate din zona de confort. De aceea cele mai bune decizii se iau pe parte emoțională. Acela este momentul în care nu mai lăsăm rațiunea să ne folosească, ci o folosim noi pe ea pentru a găsi cele mai bune soluții. Crezi că dacă partea rațională ar fi câștigat, Curaj ar fi reușit să găsească cele mai bune soluții pentru a-și salva stăpânii? Eu cred că nu. Crezi că dacă partea emoțională ar fi câștigat, Curaj ar fi reușit să găsească cele mai bune soluții pentru a-și salva stăpânii? Eu cred că da. Mai mult, chiar așa s-a întâmplat.

Cum ar fi dacă data viitoare când va trebui să iei o decizie, o vei lua cu sufletul? Lasă întrebările de tipul ”dar dacă nu…”. Ele induc frica. Cum ar fi dacă ai avea încredere în partea ta emoțională și curajul să îți ieși din zona de confort? Cum ar fi dacă ai fi ”Curaj”?

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Vulnerabilitatea… o invulnerabilitate perfectă?

lead_courageobevulnerable

Un subiect simplu la prima vedere, dar cu rădăcini destul de profunde. Probabil te întrebi cum anume vulnerabilitatea te face de fapt invulnerabil? Pentru asta, dă-mi voie să îți zic o mică povestioară.

În această seară am vorbit la un eveniment în fața a 30 de oameni. Nimic special până acum, deoarece mai făcusem acest lucru. Dar în seara asta a fost ceva special, aveam niște emoții foarte mari. Chiar dacă îmi repetasem ideile pe care le aveam de zis, tot am avut emoții enorme. Stăteam și mă întrebam cum de nu am avut emoții atât de mari când am ținut o prezentare în fața a peste 200 de oameni, și am acum când prezint ceva ce știam foarte bine, în fața a doar 30 de oameni, mulți dintre ei fiind chiar prieteni? Mi-am dat seama că de fapt ceea ce simțeam nu făcea parte din categoria frica de a vorbi în public sau ce voi spune pentru că nu m-am pregătit. Nu. Emoțiile pe care le trăiam erau constructive, asta deoarece erau în sală două persoane pe care le respect enorm și voiam neapărat să iasă bine. Așa că am ieșit în față să îmi țin prezentarea și să dau cea mai bună versiune a mea. Nu cred că au trecut 5 minute, iar eu zic în fața tuturor: “Eu am foarte mari emoții în seara aceasta”.

Acesta a fost momentul în care am devenit vulnerabil în fața publicului. Simțeam cum toată lumea în jurul meu se prăbușește, dar în același timp cum nimic nu mă mai poate afecta. În acel moment i-am lăsat să mă vadă așa cum sunt, în starea mea naturală. Mi-am dat jos toate măștile pe care le aveam, nu mai aveam nimic de ascuns. Și atunci cum anume să fiu invulnerabil în fața oamenilor? Este foarte simplu. Dacă nu mai aveam nimic de ascuns, ei ce ar fi putut să rănească la mine?

Oamenii apreciază mult mai mult autenticitatea și naturalețea decât măștile pe care ni le punem singuri. Ele formează un sistem de apărare, dar nu unul sănătos. Nu zic să scapi de ele, ci conștientizează-le, iar când observi că acționezi din pricina măștii și nu din pricina ta, spune-ți în gând: “Îți mulțumesc că exiști, te observ, aleg să acționez cum consider”. Este foarte importantă conștientizarea, deoarece ne dă posibilitatea să alegem. Iar când alegem să fim noi naturali, vulnerabilitatea pe care o vedeam că ne transforma într-o persoană extrem de slabă, devine cea mai puternică armă a noastră. Devine o invulnerabilitate perfectă.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Primul pas este cel mai greu

First step

Da, asta așa este. Cel mai greu este într-adevăr primul. De aceea fiind primul meu blog, cel mai greu îmi este să scriu primul post. Așa că pentru a ușura lucrurile, voi începe cu motivul pentru care am decis să îmi fac un blog pe dezvoltare personală, așa cum văd eu dezvoltarea personală.

Aș putea spune că misiunea mea în această viață este să ajut oamenii să “vadă”, să conștientizeze resursele de care au nevoie și nu numai. Întâlnesc oameni noi aproape zilnic. Pe unii ajung să îi cunosc mai bine, pe alții mai puțin. Dar ceea ce observ este că foarte mulți dintre noi avem “probleme”, pe plan profesional sau personal. Eu consider că fiecare problemă are cel puțin o soluție, asta dacă alegem să avem o mentalitate orientată spre soluții. Pe toți aș vrea să îi ajut cum pot eu mai bine. Iar prin acest blog, sper ca ceea ce scriu să ajungă la cât mai mulți oameni. Tocmai de aceea, dacă rezonezi cu ceva oricât de mic de aici, te rog dă share mai departe, ca mesajul să ajungă la cât mai mulți. Recomandă ceea ce îți place, este una dintre cele mai naturale acțiuni pe care le facem.

Bineînțeles că nu tuturor le va plăcea ceea ce vor citi aici. Este și normal, deoarece fiecare are opinia lui. Eu aici îmi voi exprima opinia mea și sunt total de acord ca tu să crezi sau nu ceea ce vei citi. Am o singură rugăminte în schimb, și anume să îți dai voie să “vezi” atunci când citești acest blog.

Voi scrie de fiecare dată când am ceva relevant de transmis. Doar că nu știu cât de des va fi, e posibil să am 2-3 postări pe lună sau 8-9. Dacă cineva dorește să scriu despre o anumită temă, cu mare drag o voi face.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!