“Nu cred că am timp sau bani” – veșnica scuză

How-to-avoid-making-excuses-1020x510

Un articol pe care voiam să îl scriu de ceva vreme, doar că nu îmi era foarte clar ceea ce am de zis. Este posibil să fiu puțin dur la acest articol, sau poate puțin realist. S-ar putea ca multe persoane să nu fie de acord cu ce voi scrie în continuare, tocmai de aceea în primul articol am zis că aici îmi exprim opinia mea și sunt de acord ca tu să crezi sau nu ceea ce vei citi.

Întâlnesc aproape zilnic oameni noi care atunci când află ceva nou spun ”nu cred că am timp” sau ”nu prea am bani”. Eu personal cred că asta nu există. Sunt doar niște obiecții, de obicei vin la pachet, care maschează frici. Frica de a risca, frica de a ieși din zona de confort, frica de a încerca ceva nou, frica de eșec (probabil aceasta domină cel mai mult). Pe scurt, neîncrederea în sine. Înainte să trec mai departe și să le iau pe fiecare în parte, vreau să precizez un lucru. Am întâlnit și persoane care îmi spun foarte clar domeniul lor de dezvoltare, că se axează pe acel ceva și știu despre ei foarte bine acest lucru. Atunci sunt de acord să aud ”nu am timp”. Tocmai de aceea titlul articolului este ”nu cred că am timp”.

Să le luăm pe rând. Nu există ”nu cred că am timp”. De fapt este vorba de priorități. Cu toții avem 24 de ore, unii le folosim eficient, alții nu. Poate ai alte priorități în momentul acesta sau poate nu îți dai seama că este prioritar deoarece nu știi ce este prioritar pentru tine. Dacă nu ar mai exista una dintre acele frici, ai avea timp. Apoi vine cealaltă obiecție, și anume ”nu prea am bani”. Nici asta nu există, în spatele ei se află altceva. Dacă îți dorești ceva cu adevărat, vei găsi soluții întotdeauna. Atunci când ne este frică, mintea noastră este înțețoșată. Dar când eliminăm frica, mintea noastră devine limpede și ne poate oferi câteva soluții foarte creative, chiar dacă este vorba de a face rost de bani.

Cum ar fi ca data viitoare când te gândești că nu prea ai bani sau timp, să te gândești ”dacă aș avea timpul necesar și banii necesari, aș începe această activitate nouă”? Dacă doar ai simțit că într-adevăr dorești să faci acea activitate, vei găsi timp și vei face rost și de bani dacă este cazul. S-ar putea să nu fie vina ta dacă acum nu ai timpul sau banii necesari, dar cu siguranță peste 6 luni va fi vina ta dacă nu ii vei avea.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

A încerca sau a face

try-not-do-or-do-not-there-is-no-try-31

În ultima vreme, am început să cunosc aproape în fiecare seară oameni noi, în special tineri. Tineri cărora le văd în interior acea dorință de a vrea mai mult, de a se autodepăși zilnic. Doar că există o provocare pe care foarte mulți dintre noi cei tineri o avem, și anume încrederea în noi. Și eu o am și zilnic fac acțiuni mici care să îmi crească încrederea în mine pe termen lung. Iar pentru că nu avem încredere așa mare în noi, aproape de fiecare dată când trebuie să facem ceva, spunem ”o să încerc să fac asta”.

Vă dau un sfat care pe mine m-a ajutat. Nu mai încercați. Faceți acel ceva. Este foarte simplu, dar foarte greu în același timp. Este simplu până când îl conștientizați. Și eu mai am de lucrat la asta, dar de fiecare dată când trebuie să fac ceva, nu mă mai gândesc la a încerca să îl fac, ci îl fac. Dacă pleci cu gândul că vei încerca, sunt șanse mari să eșuezi. De ce? Pentru că îți vin în minte acele întrebări ”dar dacă, dar ce va zice, dar ce voi răspunde”. În schimb când faci ceva, toate aceste întrebări vor trece de la timpul viitor la prezent. Și se vor transforma inconștient în ”ce zice acum, ce îi răspund”. Iar în momentul acela, nu vei mai avea timp de a te gândi la ce îi vei răspunde, ci la ce îi răspunzi, deoarece ești deja pus în fața faptului.

Imaginează-ți că un băiat și o fată sunt la o întâlnire. La final, băiatul conduce fata acasă, iar aceasta îi spune ”nu vrei să vii înăuntru?”. Credeți că băiatul îi va răspunde ”o să încerc să vin”? Normal că nu va încerca, ci o va face (sau nu 🙂 ). Exact la fel este în orice situație, o facem pur și simplu, nu încercăm. Asta deoarece sunt decizii pe care le luăm cu sufletul.

Cum ar fi ca data viitoare când ai de făcut ceva, să nu mai încerci? Să îl faci pur și simplu. Începe să faci acel lucru chiar dacă nu știi cum, iar pe parcurs vei învăța cum să îl faci. O să vă las la final cu un scurt video din Star Wars, cu replica următoare: ”Do, or do not. There is no try”.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Top 5 cărți

top_5_books

Într-un articol anterior am menționat câteva întrebări care din punctul meu de vedere sunt destul de puternice. Asta deoarece te pun puțin pe gânduri, oferindu-ți și o altă perspectivă. Apoi m-am gândit să nu mă limitez doar la întrebări. Așa că am făcut o listă cu acele cărți care mi-au oferit o altă perspectivă asupra vieții până acum. Sunt cărți din diverse domenii, deci ordinea este aleatoarea.

1. Personalitate plus – Florence Littauer

Cartea aceasta explică cele 4 tipuri de personalități ale oamenilor: sangvinic popular, coleric puternic, melancolic perfect și flegmatic liniștit. Te ajută să îți înțelegi personalitatea, iar prin asta să îi înțelegi și pe ceilalți. Vei observa de ce tu acționezi într-un anume fel, iar ceilalți în alt fel. Cu toții avem puncte forte și puncte slabe, iar aici autoarea le detaliază pe fiecare în parte. Este o carte foarte bună, pe mine m-a ajutat destul de mult să înțeleg anumite trăsături ale mele și cum pot să interacționez cu oamenii din jurul meu.

2. Puterea prezentului – Eckhart Tolle

Probabil una dintre cele mai bune cărți din domeniul spiritualității pe care am citit-o vreodată. A picat și într-un moment al vieții mele în care aveam nevoie să înțeleg anumite lucruri. Această carte te face să conștientizezi cât de importantă este clipa de acum și să trăim în prezent. Nu este o carte pentru toată lumea, deoarece vor fi unele persoane care s-ar putea să nu înțeleagă ce scrie acolo. Te duce la un alt nivel de conștiință față de cel de acum, de aceea fiecare propoziție este importantă. Nu o citi ca pe un roman, dacă nu ai înțeles o frază, citește-o din nou până o înțelegi apoi treci la următoarea.

3. Secretele minții de milionar – T. Harv Eker

Pe lângă perpectiva pe care ți-o oferă, și anume aceea de a-ți deschide mintea pentru a gândi bogat, cartea aceasta îți oferă și câteva principii de viață. Unul dintre ele este ”a fi, a face, a avea”, despre care am scris într-un articol anterior. Este o carte care din punctul meu de vedere se potrivește absolut oricui, fie că este inginer, doctor, avocat sau antreprenor. Te ajută să vezi altfel lucrurile, să gândești într-un alt mod.

4. Școala de afaceri – Robert Kiyosaki

Este cartea care din punctul meu de vedere explică cel mai bine cea mai etică afacere din lume. Și anume industria de network marketing. Nu voi sta să detaliez această industrie, pot doar să spun că m-a ajutat să înțeleg cu adevărat ce înseamnă network marketing, de ce este cea mai de viitor afacere și de ce poate fi una dintre cele mai frumoase meserii din lume. Cum Robert Kiyosaki nu și-a făcut averea din această industrie, el povestește obiectiv avantajele și dezavantajele ei și dacă tu te potrivești sau nu acestei industrii. Un citat din această carte care pe mine m-a pus pe gânduri este ”Cei mai bogați oameni din lume construiesc rețele. Toți ceilalți au fost educați să caute un loc de muncă”.

5. Șlefuitorul de diamante – Geshe Michael Roach

O carte care într-adevăr te ajută să înțelegi de ce acționezi într-un anumit fel și de ce inconștient continui să faci asta. Michael Roach este primul american căruia i s-a acordat titlul de maestru budist tibetan. După ce și-a terminat studiile în budism, maestrul lui l-a îndemnat să se întoarcă în America și să își întemeieze o afacere pe baza principiilor învățate. I s-a părut ciudat la început, dar și-a ascultat maestrul și acum are o afacere cu diamante care rulează peste 100 de milioane de dolari anual. Cartea aceasta se bazează pe plantarea semințelor mentale în subconștient, urmarea fiind ca ele să se dezvolte în conștient. Pe mine m-a ajutat nu numai în afacere, dar și destul de mult în viața personală.

Și dacă tot vorbim de cărți, cum ar fi ca în loc de tradiționalul salut ”ce mai faci?”, să întrebăm ”ce mai faci? ce citești acum?”. Poate să reiasă un subiect de discuție foarte interesant.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Viața ca un sport

Behrend-Track-main-resized

Ieri pentru prima dată în 2 ani am fost la alergat. A fost o experiență foarte plăcută, mi-am amintit de perioada când făceam sport de cel puțin 3-4 ori pe săptămână. Mă simțeam excelent în acea perioadă, dar cumva cu timpul am început să neglijez acest aspect din viața mea și am uitat de sport. De aceea m-am hotărât ca de astăzi să încep ușor ușor să readuc sportul în viața mea. Dar mai important de atât este cum m-am simțit astăzi pe pista de alergat și cum am ajuns la concluzia că viața este ca un sport. Pentru asta dă-mi voie să îți zic o mică povestioară.

Am ajuns la pista de alergat, mi-am făcut încălzirea și m-am pus pe alergat. Primii pași au fost enorm de grei deoarece nu mai aveam deloc condiție fizică. Dar am continuat, iar pe măsură ce alergam mai mult, devenea mai ușor. Corpul meu a început să se obișnuiască cu ritmul. Am făcut 3 ture, iar apoi am făcut o pauză ca să îmi revin. Am început din nou, câte două ture. Deja pe la a cincea tură nu prea mai puteam, iar cel mai confortabil ar fi fost să mă opresc. În acel moment mi-am amintit de perioada când jucam tenis și de momentele dificile din timpul meciurilor. Sunt momente în care vezi că adversarul tău e mai bun ca tine, momente în care ajungi la puncte extrem de importante. Și atunci îți spui ”să mai continui punctul ăsta sau să renunț?”. Evident că cel mai confortabil este să te lași, pentru că vei reveni în game-ul următor. Dar dacă nu ai făcut-o în ăsta, cum ai putea să o faci în următorul? Bineînțeles că se poate, doar că ai nevoie de o pregătire mentală extraordinar de bună. În momentele acelea grele, sunt sigur că foarte mulți se compară cu adversarul lor. Dar cum ar fi dacă ai face abstracție de acea persoană și te-ai gândi că singurul adversar cu care trebuie să te compari ești chiar tu?

Această întrebare mi-am pus-o și eu astăzi când simțeam că nu mai pot. ”Asta este cea mai bună versiune a mea?”, ”Doar de atât sunt în stare?”, acestea sunt întrebările pe care mi le-am pus astăzi la alergat. Am observat că au fost de ajutor, dar pentru scurt timp. Apoi m-am uitat la punctul de final unde mă opream și mi-am spus: ”dacă acolo ar fi visul meu, ce aș face? M-aș opri sau aș continua să alerg?”. Acest gând împreună cu visul meu vizualizat acolo s-au transformat într-o motivație pe termen lung, așa că am putut să termin acea tură. La final m-am gândit, oare nu este și viața ca un sport?

Cu toții avem momente grele și momente mai puțin grele. Dar oare cum alegem să acționăm în acele momente grele? Renunțăm, ne dăm bătuți sau continuăm să mai alergăm puțin până îl depășim? Care ne este motivația care ne face să nu renunțăm? Întotdeauna compară-te cu tine și niciodată cu cel de lângă. Dacă vezi că este mai bun ca tine, iar asta o vezi prin rezultate, du-te și întreabă-l cum a făcut asta. Singura persoană cu care ești în competiție ești tu. Tu ce ai face ca să nu renunți?

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Care este visul tău?

Dreams Road Sign

”Chiar așa, care este? Fiecare dintre noi are un vis. Visul unui om este dorința aceea puternică de a realiza ceva în viață. Este dorința care îl face să se dea jos din pat și să treacă la acțiune. Bineînțeles că visul este ceva pe termen lung, așa că este foarte important ca ceea ce facem în momentul de față să se afle pe drumul de a ne atinge visul. Dacă nu suntem pe drumul acela, Universul va face în așa fel încât să fim. Trebuie doar să știm care ne este visul, să ne dorim cu adevărat asta și să avem răbdare.”

Titlul și primul paragraf fac parte dintr-un articol mai vechi pe care l-am publicat pe acest blog. Deoarece zilnic întâlnesc oameni noi, cu unii dintre ei vorbesc și despre visul fiecăruia. Unii l-au descoperit, alții încă nu. Dar când vine vorba de realizarea lui, cei mai mulți zic ”poate în viitor o să îl realizez”, ”cam ăsta este visul meu, dar mai este până atunci”, ”mi-ar plăcea foarte mult, dar nu știu dacă îl voi realiza”. Întrebarea mea este: până când mai ai de gând să îți amâni visul?

Este destul de simplu să îți afli visul. Tocmai pentru că este atât de simplu, mulți ori nu îl știu, ori îl complică și nu mai fac nimic. Dacă încă nu ți l-ai aflat, poate următoarele întrebări te vor ajuta:

  • Ce îți place să faci acum? Aici pot fi pasiuni, hobby-uri, activități care îți aduc plăcere. Pot fi lucruri chiar foarte banale, cum ar fi cântatul, gătitul, călătoritul, sportul, vorbitul cu oamenii, absolut orice. Când vine vorba despre ceea ce îți place să faci, nu te limita. Doar mintea ta te limitează pentru că nu îi place să se provoace. Acea pasiune a ta împreună cu ceea ce faci cel mai bine sau îți vine să faci natural pot duce către visul tău.
  • Dacă ai avea toți banii și resursele din lume, ți-ai îndeplini visul? Eu sunt sigur că răspunsul este da. Atunci probabil întrebarea mai bună ar fi: ce poți face începând de acum pentru a dispune de banii și resursele necesare pentru a-ți îndeplini visul? A doua întrebare este una care duce spre soluții și pune creierul să gândească. Prima se limitează doar la ”da” sau ”nu”. Tu alegi la care vrei să răspunzi.
  • Ceea ce faci acum se află pe drumul de a-ți atinge visul? Această frază, acum sub formă de întrebare, se găsește și în primul paragraf al acestui articol. Este important ca ceea ce facem acum să fie pe acel drum, deoarece căpătăm acele resurse, abilități de a ne îndeplini visul. Dacă nu suntem pe drumul acela, Universul va face în așa fel încât să fim. Trebuie doar să știm care ne este visul, să ne dorim cu adevărat asta și să avem răbdare.

Cum ar fi dacă zilnic ai lucra pentru visul tău? Cum te-ai simți în fiecare zi? Visul meu este de a schimba destinele la cât mai mulți tineri din România. Al tău care este?

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

De ce să (NU) renunți?

Don’t-give-up-e1349045134143

Zilele trecute am avut o discuție cu un prieten de-al meu, Liviu, despre ce ii motivează pe oameni să se provoace. Liviu se pregătește să susțină un speech la evenimentul TEDx din Cluj, sâmbăta aceasta. Așa că m-a întrebat cât de important consider eu că este să ai oameni lângă tine atunci când ai de făcut un lucru major în viața de care nu crezi că ești în stare și ce alte lucruri cred eu că sunt importante atunci când pornim pe un drum necunoscut. Cu alte cuvinte, de ce să renunți sau de ce să nu renunți?

Să luăm fiecare întrebare la rând. De ce să renunț? Știm cu toții cum suntem atunci când începem o activitate nouă. Chiar dacă nu avem cunoștințe în domeniu, suntem foarte motivați să începem. Asta pentru că o parte din noi a rezonat cu ceva din activitatea respectivă. Pe măsură ce începem să învățăm, căpătăm cunoștințe noi, dar motivația începe să scadă deoarece dăm de greu. Iar motivația poate ajunge în punctul în care să fie atât de scăzută, încât renunțăm la activitatea pe care am început-o recent. De ce se întâmplă asta? Deoarece în capul nostru, o voce începe să ne zică ușor: nu poți, este prea greu, nu este de tine, nu meriți, nu are rost, o să eșuezi, lasă asta și apucă-te de ceva serios, iar lista poate continua. Recunoști aceste replici? Datorită fricii, noi începem să le auzim. Renunțăm pentru că ne ascultăm acea voce din capul nostru, o lăsăm să ne controleze, pentru că nu ne provocăm și nu ne mărim zona de confort. Am zis ”mărit zona de confort”, deoarece nu cred că noi ieșim din ea, ci pe măsură ce învățăm, acele lucruri intră în zona noastră de confort, iar altele noi așteaptă și ele să le primim.

Dar de ce să nu renunțăm? Această întrebare cred că este mult mai puternică decât prima, dar în același timp îți schimbă și puțin perspectiva asupra lucrurilor. Iar asta pentru că această întrebare este orientată către soluții, în timp ce prima este orientată către probleme. În primul rând, foarte importantă este motivația pe care o ai atunci când începi o activitate nouă. Deoarece această motivație poate fi o resursă prin care poți depăși momentele grele. Bineînțeles că diferă de la om la om, la cineva poate fi o motivație pe termen lung, la altcineva una pe termen scurt. Important este să fie. Un alt lucru la fel de important îl reprezintă resursele pe care le ai ca să depășeti acele momente grele. În special momentul în care îți vine să te lași, dar poate nu conștientizezi cât de aproape ești de succes. Mulți oameni renunță în acel punct, dar cei care îl depășesc sunt campionii. Te-ai gândit că poate acela este punctul care poate face diferența dintre tine și versiunea ta mai bună?

Cum ar fi dacă înainte să te lași de activitatea pe care ai început-o, te-ai întreba ”dar oare de ce să NU renunț”? Crezi că vei găsi soluțiile ca să depășești punctul în care te afli? În acel moment, în noi se dă o luptă între rațional și emoțional, iar emoționalul învinge întotdeauna. Așa că noi nu vom mai încerca să facem lucrurile să se întâmple, ci vom face ca lucrurile să se întâmple. Oare va mai exista în vocabularul tău cuvântul “a eșua”?

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

A fi, a face, a avea

quotivee_1680x1050_0000s_0000_Layer-4

În ultima vreme, am început să conștientizez destul de mult acest pricipiu. Prima dată când am auzit de el, a fost într-o carte intitulată ”Secretele minții de milionar” de T. Harv Eker. Recomand această carte tuturor deoarce pe mine m-a ajutat să văd altfel lucrurile, este o carte care te ajută să gândești într-un alt mod.

Dar să revenim la acest principiu. Probabil te întrebi de ce contează atât de mult ordinea cuvintelor. Pentru aceasta, o să fac o comparație simplă între ”a fi, a face, a avea” și ”a avea, a face, a fi”. Să începem cu cea din urmă. Să luăm de exemplu oamenii care câștigă la loterie. De câte ori ai auzit în jurul tău următoarea vorbă: ”atunci când o să am bani, o să fiu bogat”. De foarte multe ori, nu-i așa? Să presupunem că o persoană are salariul de 1000 de euro pe lună. Câștigă la loterie, să spunem că își cumpără o casă, iar după un timp ce crezi că se va întâmpla cu el? Cel mai probabil va reveni la venitul de 1000 de euro pe care îl câștiga pe luna. De ce? Deoarece mintea lui nu este programată să gândească atât de abundent. Tiparul lui financiar nu este setat în așa fel încât să gestioneze o sumă de bani atât de mare. Iar asta pentru că el credea că atunci când va avea bani (a avea), își va lua o casă mare (a face) și va fi bogat (a fi).

Dar dacă el mai întâi s-ar pregăti să fie bogat (a fi), apoi și-ar lua o casă mare (a face) pentru că ar avea bani (a avea)? Crezi că situația ar fi diferită? Eu sunt sigur că da. Tiparul lui financiar este setat să poată gestiona o sumă de bani atât de mare. Este foarte important ca mai întâi să devenim ceea ce vrem să fim, iar apoi să acționăm în consecință. Chiar dacă doar ne vizualizăm cum vrem să fim, tot este de ajuns. Așadar mai întâi trebuie să fim bogați, iar aici mă refer să fim bogați mental, să avem tiparul financiar necesar (a fi), apoi vom acționa în consecință (a face) pentru că vom avea bani (a avea). Acesta este doar un exemplu, lista poate continua. L-am ales deoarece este simplu, dar acest principiu se aplică în orice activitate pe care o facem.

Cum ar fi dacă înainte să ai ceva, mai întâi ai deveni persoana potrivită? Crezi că ai mai pierde acel ceva? Cu siguranță nu. Bineînțeles că devii persoana potrivită cu ajutorul experienței, dar este foarte important acest prim pas. Această schimbare de mentalitate. Devii, apoi acționezi pentru că ai.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Eu nu mă gândesc. Eu sunt.

6356921057311946261220011642_Who Am I

Săptămâna trecută am fost la un atelier al Universității Alternative despre stilul personal de leadership. Tot atelierul s-a bazat pe întrebarea ”cine ești tu”. Câteva zile mai târziu am prins la televizor ultimele minute ale unui dialog între o reporteriță și Oana Pellea. Dialogul, care din punctul meu de vedere a răspuns perfect la întrebarea atelierului, a sunat așa:

”- Oana Pellea: Frumușel… La ce te gândești?

– Reporteriță: La mama ta.

– Oana Pellea: Eu nu mă gândesc. Eu sunt.”

Sună puțin ciudat să răspunzi ”eu sunt”, nu-i așa? Mulți dintre noi când răspundem la întrebarea ”cine ești tu”, începem să ne descriem. ”Numele meu este Adrian Teodorescu, am 23 de ani, absolvent al Universității Politehnica București, FILS calculatoare cu predare în limba franceza, membru al departamentului de HR în ASAFF, student în anul 2 la Universitatea Alternativă și antreprenor. Ca hobby-uri am tenisul și chitara; fac tenis de la vârsta de 12 ani și chitară de la 21 ani.” Cam așa arată o descriere pe care eu o folosesc și foarte mulți dintre noi o folosim atunci când ne prezentăm cuiva sau răspundem la acea întrebare.

Nu zic să nu mai folosim această metodă. Ea ne ajută pentru a avea un punct de plecare într-o discuție sau a descoperi lucruri comune între oameni. Ce vreau să zic în schimb este să nu ne limităm doar la cum ne descriem. Să spunem că fiecare dintre noi este o pizza. Iar feliile ei sunt acele descrieri pe care noi ni le facem: student, angajat, voluntar, antreprenor, etc. Poate că la unele felii încă nu am ajuns, dar cu siguranță o vom face atunci când va fi necesar. Doar pentru că nu am ajuns la ele, nu înseamnă că ele nu fac parte din pizza. Așa că de ce să te limitezi doar la anumite felii, când tu de fapt ești toată pizza? Fiecare dintre noi are toate resursele pe care acest Univers ni le poate oferi, fie că ne dăm seama, fie că nu.

Cum ar fi dacă ai conștientiza că ai în tine toate resursele de care ai nevoie? Trebuie doar să le ceri, iar Universul ți le va da. Ce crezi că se va întâmpla dacă nu te vei limita doar la feliile de pizza pe care le cunoști? O pizza nu are doar 2-3 felii, ea are toate feliile. Ea este tot. Tu cine ești?

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Deschide-ți ușa și vei vedea!

wlslcfg

Prima dată când am auzit această frază eram la cursul de mindfulness al Universității Alternative. Mi s-a părut interesant, așa că am stat după să reflectez. Și am ajuns la concluzia că într-adevăr așa este.

Să o luăm cu începutul. Ce înseamnă ”să îți deschizi ușa”? Înseamnă să fii deschis către oportunitățile din jurul tău, să fii deschis către sentimentele pe care oamenii le trimit către tine, să accepți și să primești ceea ce ți se dă. Chiar dacă ți s-ar părea puțin ciudat, primul pas ține de postura corpului pe care o adopți. Dacă mergi pe stradă cu mâinile în buzunar sau încrucișate și cu privirea în jos, involuntar ți-ai închis singur ușa. Totodată, dacă cineva îți vorbește sau îți prezintă o oportunitate, iar tu adopți poziția de mai sus, nici de această dată nu vei primi mesajul sau sentimentul pe care acea persoană vrea să ți-l transmită. În schimb, dacă adopți o poziție deschisă a mâinilor cu privirea în sus, ai reușit să îți deschizi ușa. E logic. Cum anume poți vedea oportunitatea dacă tu privești în jos și nu ești conectat cu ceea ce se întâmplă în jurul tău? Ia-o ca pe o provocare, iar data viitoare când ai postura corpului închisă, deschide-o și observă ce se întamplă.

Orice informație pe care o primești este valoroasă. Pentru că de fiecare dată tu te afli acolo cu un motiv. Fie că îl conștientizezi pe loc sau mai târziu. Iar aici vine al doilea pas, și anume să fii cu mintea deschisă sau open-minded. Încearcă să nu mai judeci ceea ce vezi sau asculți de la oamenii din jur. Lasă mesajele pe care le primești așa cum sunt, fii receptiv la ele. Astfel, nu numai că deschizi ușa, dar vezi și cine a sunat la ușa ta.

Cum ar fi dacă data viitoare când faci ceva, să ai o postură a corpului și a minții deschisă? Crezi că lucrurile ar fi altfel? Dacă ți s-ar oferi o oportunitate, ai înțelege-o în forma ei naturală fără să o etichetezi?

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!

Top 5 întrebări

top_5_books

Fiind o persoană care consideră că misiunea mea pe această lume este să ajut oamenii să ”vadă”, pun destul de multe întrebări. Acestea pot fi de orice fel, dar sunt câteva care eu consider că sunt destul de puternice. Stăteam și mă gândeam care ar fi acelea, așa că mai jos este o listă cu ele, detaliate fiecare în parte. Ordinea este aleatoare, le consider pe toate la fel de importante.

1. Cum ar fi dacă?

Aceasta o consider una dintre cele mai puternice întrebări orientată spre soluții. Nu oferă neapărat soluția, dar oferă un punct de plecare către găsirea soluției. Totodată, îți poate schimba perspectiva asupra unei situații, îți poate da curaj, te poate motiva foarte mult sau poți găsi în tine anumite resurse de care nu erai conștient. Dar probabil cel mai important lucru este că îi poți ajuta pe ceilalți să găsească răspunsuri la care ei nu s-ar fi gândit.

2. Dacă aceasta ar fi ultima lună din viața ta și ar trebui să lași ceva pe această lume, ce ai face?

Această întrebare am auzit-o la un eveniment de dezvoltare personală, financiară și de business. Mi s-a părut destul de puternică, așa că am scris-o la mine pe Facebook. Am rămas surprins plăcut când am primit răspunsuri la ea, inclusiv al unei prietene care a scris la ea pe Facebook răspunsul ei. Găsește-ți răspunsul la această întrebare, puneți-o în fiecare dimineață când te trezești și sunt șanse mari ca o simplă întrebare să te umple de energie pentru toată ziua. Totodată, dacă te afli într-un moment demotivant, această întrebare ar putea fi pentru tine o resursă de a te motiva din nou.

3. La ce ești dispus să renunți ca să ai succes?

Nu este ușor să răspunzi la o astfel de întrebare. Este o întrebare la care toți își pot răspunde, dar puțini aleg să o facă. Iar asta face diferența dintre eșec și succes. Fie că este vorba despre proiectul la care lucrezi sau despre afacerea ta, va veni vremea în care ajungi în punctul de a renunța sau de a continua. Alegerea este a ta, dar dacă răspunzi la această întrebare, îți vei conștientiza acel sistem propriu de reziliență care te va ajuta să continui.

4. Care este visul tău?

Chiar așa, care este? Fiecare dintre noi are un vis, unii l-au descoperit, alții încă nu. Visul unui om este dorința aceea puternică de a realiza ceva în viață. Este dorința care îl face să se dea jos din pat și să treacă la acțiune. Bineînțeles că visul este ceva pe termen lung, așa că este foarte important ca ceea ce facem în momentul de față să se afle pe drumul de a ne atinge visul. Dacă nu suntem pe drumul acela, Universul va face în așa fel încât să fim. Trebuie doar să știm care ne este visul, să ne dorim cu adevărat asta și să avem răbdare.

5. Ce lucru ți-a plăcut azi cel mai mult?

Îmi amintesc că această întrebare am primit-o de la o prietenă dragă mie, Angelica. Era vreo 11 seara, tocmai ajunsesem acasă, i-am dat un mesaj legat de un eveniment, iar în răspunsul ei se afla și acea întrebare. Mi-a plăcut foarte mult, deoarece m-a trimis într-un moment de reflecție la ceea ce am făcut în ziua respectivă. Te poate ajuta mult întrebarea, te face să vezi lucrurile pentru care ai fost recunoscător in acea zi. Noi tindem să ne amintim mai mult lucrurile neplăcute, e genetic. Dar văzând totuși că ni se întâmplă și lucruri frumoase, e plăcut să te culci cu un astfel de sentiment. Dacă ai avut și o zi proastă, această întrebare îți poate readuce zâmbetul pe buze. Să credem că avem zile proaste este doar o proiecție a minții, sigur putem extrage ceva frumos din fiecare experiență. Trebuie doar să privim situația din mai multe unghiuri.

Până data viitoare, dă-ți voie să vezi!